SFINŢII ZILEI

În această lună, Septembrie, în ziua a treia, îl pomenim pe Sfântul Sfinţit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei (†303).

Stih: Mucenice Antime de sabie te-ai săvârşit
Şi, proslăvindu-te Domnul, după moarte, perii capului ţi-au înflorit.

Sfantul Mucenic Antim a fost episcop al Nicomidiei intre 284 si 303, traind in anii celei mai cumplite prigoane impotriva crestinilor, pe timpul imparatilor Diocletian si Maximian (284-305).

In vremea aceea, credinta crestina crestea pe ascuns, pretutindeni, in toata imparatia. In anul 302 s-a dat porunca impotriva ei: se daramau Biserici, se ardeau cartile sfinte, episcopii crestinilor erau prinsi, crestinii insisi erau supusi la chinuri, daca nu se lepadau de Hristos. In doua randuri, dusmanii crestinilor au pus foc palatului imparatesc, dand vina pe crestini.

Furia prigoanei era fara margini. Crestinii au indurat chinuri de o cruzime nemainchipuita de mintea omeneasca. Insasi sotia si fiica imparatului, ingrozite, s-au lepadat de credinta in Hristos. A inceput o varsare de sange cum nu s-a mai vazut.

Intre episcopii intemnitati atunci a fost si episcopul Antim al Nicomidiei, caruia astazi ii facem pomenirea. La inceputul prigoanei, el a stat o vreme ascuns in satul Seman, de unde intarea pe crestini prin trimisi si scrisori. Dar, venind si ceasul lui, s-a dat prins de buna voie pentru marturisirea lui Hristos. Intalnindu-se cu ostasii calari, trimisi sa-l prinda si intrebat fiind unde se alfa Antim, invatatorul crestinesc, el a raspuns: „Va voi spune voua de Antim si-l voi da pe el in mainile voastre, numai sa va odihniti putin de cale”. Si le-a pus inainte mancare si le-a facut lor ospat, dupa putere, cu dragoste cinstindu-i pe ei, apoi s-a aratat lor pe sine ca este Antim.

Aceasta auzind-o, ostasii s-au mirat si se rusinau, vazand primirea cea cu dragoste si ospatarea cea facuta lor, si au zis: „Nu te vom lua cu noi, ci vom spune ca nu te-am intalnit.” Iar el ii invata sa spuna adevarul, ca dorea sa moara pentru credinta, invatandu-i si pe ei sa creada in Hristos. Si ajungand la un rau s-au botezat.

Deci, a stat inaintea lui Maximian imparatul, puse fiind inainte toate uneltele de chinuri. Si-l intreba, iar el cu indrazneala marturisea pe Hristos. Deci, i-au zdrobit toate oasele trupului si cu fiare arse l-au impuns, pe harburi l-au tras gol, cu toiage l-au batut si in incaltaminte de arama arsa l-au incaltat, de ostasi a fost gonit si la roata a fost legat, iar la sfarsit ii taiara capul.

Dumnezeului nostru slava!

Martiriul Sfântului Sfinţit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei (Glasul al 4-lea)

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Antim, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

Sfântul Sfinţit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei

Condacul Sfântului Sfinţit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei (Glasul al 4-lea)

Între preoţi strălucind cu evlavia şi călătoria muceniciei săvârşind, slujbele idoleşti le-ai stins, ajutor făcându-te turmei tale, de Dumnezeu Înţelepţite. Pentru aceasta, pe tine şi cinstindu-te, cu taină strigăm ţie: din nevoi miluieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale, Sfinte Antim, părintele nostru!

Sfântul Sfinţit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei
Sfântul Sfinţit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei

VIAŢA ŞI PĂTIMIREA SFÂNTULUI SFINŢIT MUCENIC ANTIM, EPISCOPUL NICOMIDIEI ŞI A CELOR ÎMPREUNĂ CU DÂNSUL

Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Cuvios Teoctist, sihastru în Faran și împreună-ajunător cu Sfântul Eftimie cel Mare (+ 467).

Sfântul Cuvios Teoctist

Sfântul Cuvios Teoctist s-a nevoit în pustiul Iudeii împreună cu Sfântul Eftimie cel Mare. Datorită mulțimii de ucenici care i-au urmat în pustiul Iudeii, Sfântul Eftimie cel Mare împreună cu Sfântul Teoctist au întemeiat o lavră monahală, al cărei egumen a rămas Cuviosul Teoctist, iar Sfântul Eftimie s-a retras în pustnicie.

În anul 467 Sfântul Cuvios Teoctist s-a mutat la viața veșnică, la înmormântarea sa a participat și Patriarhul Anastasie al Ierusalimului.

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS TEOCTIST DIN PALESTINA

Tot în această zi, îi pomenim pe Sfinţii Cuvioşi Neofit şi Meletie, de la Mânăstirea Stânişoara.

Sfântul Cuvios Neofit s-a născut în veacul al XVI-lea din părinţi creştini ortodocşi, cu frică de Dumnezeu şi cu evlavie sfântă. De tânăr a primit chipul îngeresc al călugăriei în Mănăstirea Cozia şi, după mai mulţi ani de ascultare smerită în obşte, dorind viaţă desăvârşită, a primit binecuvântarea stareţului său să meargă în pustnicie. Astfel, şi-a săpat o chilie în partea de apus a muntelui numit Sălbaticul şi acolo s-a nevoit singur în aspre osteneli şi în neîncetată rugăciune, primind după o vreme tunderea în marea schimă călugărească. Toată săptămâna postea şi se ruga în peşteră, iar din când în când, în Duminici şi sărbători, cobora la Sihăstria de la Turnu, se spovedea la Cuviosul Daniil duhovnicul, apoi, la Sfânta Liturghie, se împărtăşea cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Hristos. Fiind lucrător încercat al rugăciunii neîncetate, acest fericit, mare nevoitor şi iubitor de Dumnezeu, după ce s-a dăruit cu totul vieţii pustniceşti şi a ajuns pe înalte trepte de sfinţenie, a primit de la Duhul Sfânt darul lacrimilor şi al mijlocirii pentru întreaga lume. După 30 de ani, trăiţi în sălbăticia locurilor, unde a suferit asprimea iernilor „în sărăcie şi golătate”, răbdând grele ispite de la diavoli, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului acolo în peşteră, neştiut de nimeni. Trupul său răposat a fost descoperit de un călugăr de la Mănăstirea Cozia, care era rânduit să ducă mâncare pustnicilor. El a luat trupul Sfântului şi l-a adus la Mănăstire să-l îngroape. Dar noaptea fericitul Neofit i s-a arătat în vis şi l­a certat, poruncindu-i să-i ducă trupul înapoi în peşteră. Tot în această noapte, Cuviosul s-a arătat şi stareţului, îndemnându-l să aşeze la locul său de nevoinţă sfântul său trup.

A doua zi de dimineaţă, călugărul a luat cinstitul trup al Cuviosului şi, împreună cu un alt monah, le-a dus în peştera lui, în Muntele Sălbaticul. Ajungând aici, unul dintre călugări, supărat de osteneala pe care o făcuse, a zis: „Cu urşii ai trăit, cu urşii să rămâi!”. Pentru aceste vorbe lipsite de evlavie a fost însă pedepsit îndată, întorcându-i-se capul spre spate. Atunci, cu vaiete mari a coborât la Mănăstire, mărturisindu-şi păcatul. Părinţii, împreună cu stareţul Mănăstirii, s-au rugat Cuviosului Neofit să ierte pe cel păcătos şi acesta s-a vindecat îndată. În felul acesta a preamărit Dumnezeu pe plăcutul său, arătându-l înaintea tuturor făcător de minuni şi tămăduitor. Vestea aceasta s-a răspândit curând, mai ales în satele de prin apropiere, încât mulţi credincioşi îşi îndreptau paşii spre peştera lui unde se închinau şi primeau mângâiere sufletească şi vindecare de boli. Moaştele Sfântului Neofit se păstrează astăzi în Biserica Mănăstirii Stânişoara, unde mulţime de binecredincioşi creştini primesc ajutor, fiind izbăviţi de patimi sufleteşti, de necazuri şi de boli, iar peştera unde s-a nevoit Cuviosul este şi astăzi loc de pelerinaj.

Sfântul Cuvios Meletie a trăit în Sihăstria Stânişoarei la cumpăna veacurilor al XVI-lea şi al XVII-lea. Se crede că era de loc dintr-un sat aflat în preajma Mănăstirii Cozia, unde a şi intrat ca vieţuitor din fragedă vârstă. Aici s-a nevoit în post şi rugăciune până în ziua în care, la rugăminţile lui, stareţul său i-a dat binecuvântare să mergă la părinţii sihaştrii şi să se nevoiască dincolo de Olt. Cuviosul şi-a săpat o peşteră în partea de sud a Muntelui Sălbaticul, munte în care se nevoia şi pustnicul Neofit. Acolo a rămas fericitul, a primit marea schimă şi s-a ostenit vreme de peste 40 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu şi păzindu-şi mintea curată de cugetele cele rele. Ostenelile lui erau nenumărate: lacrimi, suspine, metanii, postiri, privegheri şi lupte împotriva duhurilor necurate. Şase zile se nevoia în chilia pe care şi-o săpase în peşteră, iar Duminica mergea la Cuviosul Daniil, duhovnicul de la Turnu, şi primea Sfânta Împărtăşanie. Zilnic îşi aducea apă cu ulciorul de departe, ca să se ostenească mai mult şi, în acelaşi timp, să se roage şi mai mult. La bătrâneţe, însă, nemaiputând coborî din peşteră cale îndepărtată, s-a rugat lui Dumnezeu şi prin grija Maicii Domnului a izvorât un izvor de apă chiar înaintea peşterii sale, care curge şi astăzi, fiind numit: „izvorul lui Meletie”. Astfel, Dumnezeu l-a slăvit prin darul minunilor, al tămăduirilor şi al mângâierii sufletelor întristate, încât Cuviosul a ajuns să fie cunoscut pentru sfinţenia sa. După îndelungate nevoinţe, ajungând la adânci bătrâneţi, şi-a încredinţat sufletul lui Dumnezeu. O parte din cinstitele sale Moaşte, care au odihnit vreme îndelungată în peşteră, au fost mai târziu împărţite de credincioşi, iar peştera este loc de închinare până astăzi. Viaţa şi nevoinţele Cuvioşilor Neofit şi Meletie îi arată a fi preamăriţi de Duhul Sfânt şi moştenitori ai Împărăţiei cerurilor, ca purtători de daruri duhovniceşti şi rugători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat în anul 2016, rânduindu-le zi de pomenire la data de 3 septembrie.

ACATISTUL SFINŢILOR CUVIOŞI NEOFIT ŞI MELETIE DE LA MÂNĂSTIREA STÂNIŞOARA

Tot în această zi, cinstim Sfânta Icoană a Maicii Domnului din Pisidia.

Sfânta Icoană a Maicii Domnului din Pisidia

Icoana Maicii Domnului din Pisidia a fost cunoscută prin Minunile din Orașul Sozopol, dar originea sa este necunoscută. Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului (12 Mai), pomenește de „Icoana Maicii Domnului din Pisidia” în scrisorile sale despre venerarea Icoanelor, care au fost citite la cel de-al șaptelea Sinod Ecumenic. El a spus că „din mâinile Născătoarei de Dumnezeu curgea Mir înmiresmat” și a spus despre ea că este o Icoană „din vechime”. Minuni săvârșite de Maica Domnului prin Icoana din Pisidia au fost înregistrate încă din secolul al VI-lea.
Una dintre numeroasele astfel de Minuni a fost consemnată de preotul Eustațiu, care a fost contemporan cu Patriarhul Eutihie (6 Aprilie). La Amasea, în apropiere de Sozopolis, trăia o familie ai cărei copii se nășteau morți. Îndurerați, ei au mers la Patriarhul Eutihie, pentru povățuire. Sfântul Eutihie s-a rugat și i-a uns cu untdelemn sfințit de la Sfânta Cruce a Mântuitorului și de la Icoana Maicii Domnului spunând: „În Numele Domnului nostru, Iisus Hristos”.

„Botează-ți copilul tău, Petru și el va trăi!” le-a spus lor. După puțin timp, soția a dat naștere unui fiu pe care l-au numit, într-adevăr, Petru. Mai apoi au avut un al doilea fiu pe care l-au numit Ioan. Oamenii din oraș i-au dat slavă lui Dumnezeu când au auzit de această Minune.
Timp de aproape 600 de ani, din Icoana Maicii Domnului din Pisidia a curs Mir înmiresmat. O copie a acestei vechi Icoane Făcătoare-de-Minuni a fost făcută în Rusia în anul 1608, la Mănăstirea Novospassky din Moscova (noua Mănăstire a Schimbării la Față a Mântuitorului). PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu este înfățișată, în Icoană ținându-L pe Pruncul Hristos pe brațul stâng, iar cu mâna dreaptă binecuvântând.

Tot în această zi, îi pomenim pe :

Sfântul Mucenic ZINON, care s-a săvârșit fiind lovit cu pietre şi decapitat.

Stih: Dumnezeiescul Zinon, încălzindu-se de dragostea Domnului,
Cu bucurie, a intrat în fierbinţeala plumbului.

Sfântul Zinon a suferit împreună cu Mucenicul Antim, episcopul, în vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (305-311), care îi persecutau pe creştini. După un incendiu la curtea imperială din Nicomidia, persecuţia creştinilor s-a înteţit, aceştia fiind acuzaţi că au pus foc cu deadinsul. Numai în Nicomidia de Ziua Naşterii Domnului au fost arşi de vii într-o biserică 20.000 de creştini. Această monstruoasă inumanitate nu i-a speriat pe creştini, care au continuat să-şi mărturisească credinţa cu tărie, îndurând mucenicie pentru Hristos.

Câţiva ani mai târziu, soldatul Zinon l-a denunţat pe împăratul Maximian pentru persecuţiile nedrepte ale creştinilor, drept care a fost lovit cu pietre şi decapitat.

Sfânta Muceniță VASILISA, din Nicomidia, care, prin răbdarea ei, a întors la Credință pe călăul care o chinuise (n. 300-† 309).

Sfânta Muceniță VASILISA, din Nicomidia

Stih: Vasilisa, cu fiare, luptându-se le-a biruit.
Şi înaintea Scaunului lui Dumnezeu a sta s-a învrednicit.

Fiind domnitor în Nicomidia Alexandru, care prigonea pe creştini, a fost adusă înaintea lui şi Sfânta.

Domnitorul, văzând neînduplecarea ei, a poruncit să o bată peste obraz, iar ea mulţumea lui Dumnezeu; atunci a poruncit să o dezbrace de îmbrăcăminte şi să o bată cu toiege. Iar ea mai mult mulţumea lui Dumnezeu. Şi atâta au bătut-o peste tot trupul, încât era o rană peste tot. Apoi a fost supusă la nenumărate chinuri, dar ea striga: „Multumescu-Ţi Doamne, Dumnezeul meu!” Văzând domnitorul că ea socoteşte chinurile ca nişte jucarii, a poruncit să fie încins un cuptor şi să fie aruncată în el. Sfânta şi-a facut semnul Crucii şi a intrat în mijlocul văpăii şi stând multe ceasuri, a fost păzită nevătămată, aşa cum a rămas nevătămată şi din alte chinuri. Acestea toate văzându-le domnitorul se minuna şi, umilindu-se cu sufletul în ce chip sunt Judecăţile lui Dumnezeu, a căzut la picioarele Sfintei zicând: „Miluieşte-mă, roaba lui Dumnezeu, cerescul împărat şi mă iartă de câte rele am arătat faţă de tine, şi mă fă şi pe mine ostaş Împăratului tău, de vreme ce, precum zici, primeşte şi pe cei păcătoşi!”

Atunci Sfânta, mulţumind Atotputernicului Dumnezeu, învăţă pe domnitor şi ducându-l în Biserică la Antonie, episcopul, l-a botezat. După ce a fost botezat, domnitorul a zis către Sfânta: „Roaba lui Dumnezeu, roagă-te pentru mine să fiu iertat pentru cele ce ţi-am făcut ţie şi să săvârşesc cu bună săvârşire vremea vieţii mele!” Sfânta făcând ruga, iar Alexandru dând mărire şi mulţumită lui Dumnezeu, numaidecât şi-a dat sufletul către Domnul. Sfânta, îngropându-i trupul, a ieşit împreună cu episcopul din cetate afară ca la trei mile şi, aflând o piatră, a stat pe ea si, rugându-se, a izvorât apă şi a băut şi a mulţumit lui Dumnezeu; şi mergând încă puţin zise: „Doamne, primeşte duhul meu cu pace!” Acestea zicând şi, îngenunchind la pământ, s-a dus către Domnul cu bucurie, veselindu-se şi mulţumind lui Dumnezeu. Deci episcopul Antonie a a îngropat-o, făcându-i mormântul lângă piatra din care izvorâse apa la rugăciunea Sfintei.

Sfântul Sfințit Mucenic ARISTION, Episcopul Alexandriei, din Cilicia, care prin foc s-a săvârşit (+ 167).

Sfântul Sfințit Mucenic ARISTION, Episcopul Alexandriei

Stih: Aristion, ca la un ospăţ, la foc a alergat
Şi, ales între Mucenici, lui Hristos s-a arătat.

Sfântul Aristion a fost episcopul Alexandriei Inferioare, în Cilicia (Asia Mică). Acesta s-a născut în orăşelul Aribazo, eparhia Apamea din Siria, la începutul celui de-al doilea secol, din părinţi păgâni, trăindu-şi primii ani de viaţă în idolatrie. Nu ştim ce educaţie primară a primit Sfântul Aristion sau unde a studiat mai departe, dar ştim că nimic nu i-a satisfăcut căutarea pentru Adevăr. Mucenicul Antonie, pe atunci un băieţel de 10 ani, i-a arătat calea spre Adevăr, învăţându-l adevărata credinţă, astfel încât Aristion a crescut duhovniceşte. Riscându-şi viaţa, într-o perioadă în care persecuţia era în floare, Antonie nu era doar un simplu membru al Bisericii locale ci un propovăduitor al credinţei lui Hristos. Lucrarea sa pentru Aristion a fost binecuvântată pentru că şi acesta se ruga pentru tânărul său prieten, amintindu-şi de strădania şi curajul acestuia de a înfrunta pericolul pentru credinţa adevărată. Nu numai că Antonie a devenit Mucenic al lui Hristos la vârsta de 20 de ani, dar a mai călăuzit un suflet pe calea mântuirii, pe Sfântul Aristion.

Câţiva ani mai târziu, Sfântul Aristion a fost sfinţit episcop de Isso în Cilicia, fiind un bun păstor pentru turma sa. Într-o zi, conducătorul Alexandriei l-a arestat pe Aristion pe motiv că era creştin. Fiind supus unui proces public, Sfântul episcop nu s-a pierdut cu firea. Pacea sa l-a făcut pe egumenul roman să înţeleagă că nu-i va fi uşor să trateze cu acest om. La început a vrut să-l depărteze de Hristos prin vorbe măgulitoare şi promisiuni. Văzând că nu au nici un efect, acesta a trecut la ameninţări cu tortura. Dar Sfântul Aristion stătea în faţa egumenului şi a consilierilor săi rugându-se cu milă şi cu dragoste pentru sufletele lor. Chiar şi întemniţat, prizonierul era mai puternic decât captivii săi, refuzând închinarea la idoli. Înaintea unei mulţimi de idolatri, Sfântul a vorbit despre Dumnezeu şi Sfânta Treime, prin care toate s-au făcut, despre întruparea ca om a Mântuitorului Hristos din Dorinţa lui Dumnezeu de a ne salva sufletele, despre cum Hristos aduce salvarea omului păcătos, dându-i şansa de a se mântui. „Ce goale sunt aceste statui fără de suflet şi ce neajutorat pare eparhul vostru în hainele lui scumpe!”, a spus episcopul. Cei care l-au auzit vorbind pe Sfânt au fost impresionaţi de curajul său. Aristion i-a invitat să creadă în adevărul pe care el îl descoperea lor. Oamenii au înţeles că acela era un om deosebit, un Sfânt şi au dorit să asculte cuvântul său.

Eparhul roman n-a putut să-l îngenuncheze pe Aristion decât prin violenţă, condamnându-l la moarte. El a ordonat soldaţilor săi să aprindă un cuptor mare şi să-l arunce pe Sfânt în flăcări. Sfântul a rămas curajos până la sfârşit. Puţinii creştini prezenţi la execuţie s-au abţinut să nu plângă. Ei se rugau în şoaptă pentru Sfânt, fiind foarte trişti că părintele lor îi părăsea. Ei ştiau totuşi că păstorul lor sufletesc nu va înceta să se roage pentru ei, mai ales acum că se duce la Hristos. Până la ultima suflare Sfântul a înălţat imnuri de laudă lui Dumnezeu. Eparhul nu ştia ce greşeală mare săvârşeşte. El n-a înţeles că moartea nu înseamnă sfârşitul nici pentru om nici pentru adevăr. Nimic nu-l putea despărţi pe Sfântul Aristion de Fântâna Vieţii, Domnul pregătindu-i cununa izbăvirii. După stingerea focului, fiii duhovniceşti ai Sfântului au luat din cuptor cât de multe oase au putut şi cu evlavie au îngropat Sfintele Moaşte într-un loc străin, nedescoperit nici până în zilele noastre. În anul 2003, în Grecia John G. Thalassinos a publicat o biografie mai amănunţită a sfântului, sub titlul: SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC ARISTION (Atena, 2003), care conţine slujba şi acatistul sfântului întocmite de Ieromonahul imnograf Atanasie de la Mănăstirea Simonos-Petras din Muntele Athos.

Sfântul Mucenic HARITON, care s-a săvârșit fiind aruncat într-o groapă cu var

Stih: Hariton, în groapa, cea cu var, a intrat
Şi lumină nestinsă fără stricăciune a aflat.

Sfântul Mucenic ARHONTIE, care s-a săvârșit prin înfometare ;

Sfântul CONSTANTIN cel Nou (cel Tânăr), Împăratul romanilor, renumit pentru faptele sale de milostenie, care s-a săvârşit în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol († 685)

Sfântul și drept-credinciosul Împărat Constantin cel Nou (Constantin al IV-lea) a fost Împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 668 și 685. 

Constantin era fiul cel mai mare al împăratului Constans al II-lea Pogonatul (Bărbosul) și al împărătesei Fausta. A fost căsătorit cu Anastasia, având 2 fii: Iustinian, care l-a urmat pe tron (Iustinian al II-lea) și Heraclius.

A fost numit co-împărat în 654, de către tatăl său împăratul Constans al II-lea și a devenit împărat după ce Constans a fost asasinat în anul 668. La moartea acestuia, Constantin a trebuit să se confrunte cu rebelul uzurpator Mezezius din Sicilia, care luase parte la asasinarea lui Constans al II-lea. Răscoala a fost potolită în anul 669.

În răsărit au reînceput luptele cu arabii. Califul Muawiyah I a trimis o armată sub conducerea fiului său, Yazid, împotriva Imperiului Bizantin. Yazid a ajuns până în Chalcedon, ocupând importantul oraș Amorion. În 669, arabii au atacat Cartagina și Sicilia și au ocupat Cyzicus. În anul 673 arabii au atacat chiar Constantinopolul, de pe uscat și de pe mare. Profitând de situația dificilă a imperiului, slavii au asediat și ei orașul Salonic, dar fără succes. Asediul Constantinopolului s-a terminat abia în 678, când bizantinii au folosit pentru prima dată vestitul focul grecesc (o substanță explozivă/inflamabilă). Aproape în același timp, arabii au fost înfrânți și în Lycia, bizantinii distrugând flota arabă la Syllaeum. Arabii au acceptat un tratat de pace pe 30 de ani, tratat favorabil imperiului bizantin.

În anul 680, proto-bulgarii, sub conducerea hanului Asparuh, au trecut Dunărea și, împreună cu slavii, au atacat Imperiul Bizantin. Pentru a putea face față invadatorilor, Constantin a trebuit să le cedeze, în 681, provincia Moesia și nordul Traciei (Bulgaria de azi).

Împăratul Constantin al IV-lea a convocat al 6-lea Sinod Ecumenic (cunoscut și ca al 3-lea Sinod de la Constantinopol), care a durat din Noiembrie 680, până în Septembrie 681. Pe parcursul celor 18 ședințe ale Sinodului (din care 12 au fost conduse personal de către Împăratul Constantin) s-a încercat o reconciliere între Biserica Ortodoxă și Biserica Apuseană. Sinodul a decretat că Hristos a avut atât Voință Divină, cât și Voință Umană, corespunzător celor 2 Firi ale sale (Divină și Umană); s-a reafirmat astfel doctrina adoptată la Sinodul IV Ecumenic, de la Calcedon din 451. Aceasta a rezolvat controversa privind monotelismul. Acțiunile Sinodului au contribuit la promovarea unui sentiment de unitate între cele 2 Biserici și la încercarea de a le aduce mai aproape decât fuseseră în ultimii ani.

Împăratul Constantin al IV-lea a murit în anul 685; el a fost înmormântat în Biserica Sfinții Apostoli, din Constantinopol.

Sfântul Nou Mucenic POLIDOR, care a mărturisit în Efesul cel nou, în Cipru, la anul 1794 şi prin sugrumare s-a savârşit ;

fântul Nou Mucenic POLIDOR

Sfintele Mucenițe EUFIMIA, DOROTEEA, TECLA şi ERASMA, fecioarele, de la Acvileea, în Friuli, sub Nero, în Italia (secolul I) ;

Sfânta Diaconiţă FEBE, din Chenhreea, lângă Corint (Sec. I)

Sfânta Diaconiţă FEBE

Despre Sfânta Diaconiță Febe nu s-au păstrat alte informații decât cele oferite de Sfântul Apostol Pavel la Romani 16, 1-2:

„Şi vă încredințez pe Febe, sora noastră, care este diaconiță a Bisericii din Chenhrea, ca s-o primiți în Domnul, cu vrednicia cuvenită sfinților și să-i fiți de ajutor la orice ar avea nevoie de ajutorul vostru. Căci și ea a ajutat pe mulți și pe mine însumi”.

Sfânta Febe era, prin urmare, din localitatea Chenhrea (un oraș-port în apropiere de Corint, în Grecia, azi Kenchries). Fusese probabil creștinată de Sfântul Apostol Pavel și, fără îndoială ,că îl ajutase mult. Sfântul Ioan Gură de Aur, în Omilia XXX la Epistola către Romani, pune în evidență prețuirea de care se bucură aceasta din partea Sfântului Pavel, care o amintește înaintea tuturor celorlalți și o numește „sora noastră”, epitet pe care nu îl folosește frecvent.

Sfântul Pavel precizează totodată că aceasta avea demnitatea de Diaconiță.

Dat fiind că Sfântul Pavel îi îndeamnă pe creștinii romani să o primească cu cinste și să o ajute în orice ar fi avut nevoie, este evident că ea a făcut o călătorie la Roma și că probabil urma să rămână câtăva vreme acolo. Unii exegeți consideră că ea a fost cea care a dus Bisericii din Roma Epistola scrisă de Sfântul Apostol Pavel.

Întrucât Sfântul Pavel mărturisește că Diaconița Febe îl ajutase și pe el și pe mai mulți, se poate aprecia că Diaconița Febe era o femeie destul de înstărită. Demnitatea cu care o prezintă Sfântul Pavel romanilor, chiar când le recomandă să o primească „în Domnul, cu vrednicia cuvenită Sfinților”, fiindu-i de ajutor „la orice ar avea nevoie de ajutorul vostru”, nu neapărat și pentru orice lucru, observă Sfântul Ioan Hristostom, ilustrează respectul cu care înțelege s-o trateze el însuși.

Troparul Sfintei Diaconiţe Febe (Glasul al 3-lea) (tradus din engleză):

Ca ceea ce ai fost de Har luminată și, de la Vasul, cel ales, al lui Hristos, Credința ai învățat, vrednică de diaconie te-ai arătat și cuvintele lui Pavel la Roma le-ai purtat, Diaconiță Febe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne lumineze, trimițându-ne nouă Duhul Său!

Sfânta Diaconiţă FEBE

Sfânta Muceniță SERAPIA, fecioara, de la Roma, sub Adrian (†119) ;

Sfinţii Mucenici TEOFIL, Diaconul, DOROTEI, PETRU, MIGDONIE, ZENO, GORGONIE, DOMNA, fecioara, MARDONIE, INDES, EFTIMIEși alții, care au pătimit împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei (+ 302)

Sfântul Mucenic Gorgonie

Sfântul Ierarh Mărturisitor MANSUET, (primul) Episcop de Toul, Franţa († 375)

Sfântul Sfințit Mucenic ARISTEU și Sfântul Mucenic ANTONIN, pruncul, de la Capua, în Campania Italiei (Sec. al 4-lea) ;

Sfinţii 7 Mucenici, din Nishapur, Iran ;

Sfântul Ierarh AMBROZIE, Episcop de Sens, Franţa († 455);

Sfântul Ierarh MANIE, Episcop de Verona, Italia (Sec. al 5-lea) ;

Sfântul Ierarh MACANISIE, Episcop de Kells, Irlanda († 514)

Episcop și Întemeietor al Mânăstirii Kells, din Irlanda, a devenit, mai târziu, Episcop de Connor. Conform tradiției, a fost botezat de către Sfântul Patrick, care l-a botezat cu numele de Macanisius, când era copil și apoi l-a consacrat ca Episcop. Conform unor documente, mai este cunoscut și ca Aengus McNisse şi multe Minuni uimitoare îi sunt atribuite. A trecut la Domnul în 514.

Sfântul Ierarh ANSANO, Episcop de Milano († 568) ;

Sfântul Ierarh MAURILIUS, Episcop de Cahors, Franţa († 580); este consemnat că știa toată Biblia pe de rost;

Sfântul Ierarh MARTINIAN, Episcop de Como, Italia († 628);

Sfântul CRĂCIUN (Natalis), de la Benevento, Preot la Casale, în Piemonte, Italia (secolul al VI-lea);

Sfântul Ierarh REMACLUS, Episcop de Maastricht, Olanda (n. 600, Aquitania, Franţa-† 673, Stavelot, Belgia)

Sfântul Remaclus (cunoscut și ca Remaculus, Remacle, Rimagilus) a fost un Episcop misionar. A fost crescut la curtea ducală din Aquitania și a studiat sub îndrumarea Episcopului Sulpitius cel Evlavios. Remaclus a devenit Monah în 625, fiind mai apoi hirotonit ca Preot. A fost primul Stareț al Mânăstirii Solignac, fiind numit de Sfântul Eligius.

A fost consilier al lui Sigebert al II-lea al Austrasiei, convingându-l pe acesta să întemeieze 2 Mânăstiri de monahi, respectiv monahii la Stavelot și Malmedy, el slujind ca Stareț al ambelor Mânăstiri.

Mai târziu, în 652, a fost numit Episcop misionar la Maastricht. A slujit aici până în 663. Deși locuitorii din această episcopie îi uciseseră pe câțiva dintre predecesorii lui, Sfântul Remaclus a reușit chiar să răspândească monahismul aici. A lucrat împreună cu Sfântul Hadelin. El a fost Părinte duhovnicesc pentru mai mulți Sfinți: Sfântul Trudo, Sfântul Babolen, Sfânttul Theodard de Maastricht și Sfântul Lambert.

S-a retras mai târziu la Mânăstirea Stavelot unde a și murit. Mormântul său este acolo. În unele Icoane este reprezentat alături de un lup (ca în Icoana de mai sus), cu referință la faptul că, după ce un lup i-a mâncat măgărușul, i-a devenit apoi un tovarăș Sfântului.

Sfântul Mucenic EGULFIE, Stareţul Mănăstirii Lérins, în Franța (n. 630-† 676) şi cei 4 Părinți dimpreună cu el

Născut la Blois în Franța, la vârsta de 20 de ani a devenit Călugăr la Fleury. A fost trimis la Montecassino pentru a încerca să obțină Moaștele Sfântului Benedict și ulterior a devenit Stareț al Lérins. Cu 4 dintre Călugării săi a fost dus de răufăcători pe o insulă de lângă Corsica unde au fost toți martirizați.

Sfântul Cuvios Mucenic FRUGENTIUS, Monahul, de la Mânăstirea Fleury, martirizat împreună cu Sfântul Mucenic Egulfie († 676);

Sfinţii Cuvioși Mucenici, ARCADIE, COLUMBAN şi FRUGENŢIE, Monahii, din Franţa (secolul al VII-lea) ;

Sfânta Cuvioasă ERESVIDA († 690)

Fiica lui Hereric și a lui Beorhtsiwth și sora Sfintei Cuvioase Hilda de Whitby (17 Noiembrie). Ea fost soția lui Aethelhere, Regele Angliei de Est, căruia i-a născut 2 copii, Aldwulf și Alfwold. Soțul ei a fost ucis în bătălia de la Winwaed (655). Sfânta Hereswitha a devenit Monahie la Mânăstirea din Chelles, apoi în Episcopia de Paris, unde a și rămas până la sfârșitul vieții.

Sfântul Ierarh REGULUS, ArhiEpiscop de Reims, Franţa şi întemeietorul Mânăstirii Orbais († 698);

Sfântul TRIVELIUS (TERVEL), Hanul Bulgariei, care a jucat un rol important în apărarea Constantinopolului, în timpul asediului arabilor, între 717 şi 718 († 721)

Sfântul TRIVELIUS (TERVEL), Hanul Bulgariei

Hanul Tervel a fost han al Bulgariei, în timpul Primului Imperiu Bulgar la începutul secolului al VIII-lea. În 705, împăratul Iustinian II l-a numit Cezar, primul străin care a primit acest titlu onorific și al doilea din istoria bizantină. A fost crescut ca un păgân, precum bunicul său, hanul Kubrat, dar, mai târziu, a fost botezat de către clerul bizantin. Tervel a jucat un rol important în înfrângerea arabilor în timpul asediului Constantinopolului în 717–718, când 50.000 bulgari au luptat alături de cei 30.000 bizantini conduși de Leon al III-lea, Isaurianul.

În 705, Tervel l-a ajutat pe Iustinian al II-lea să-și recapete tronul pierdut, după 10 ani în exil. Ca mulțumire, noul împărat bizantin i-a oferit cantități enorme de aur, argint, mătase, precum și teritoriul situat între Stara Zagora, Sliven și Marea Neagră (regiunea numită Zagore).

3 ani mai târziu, Iustinian s-a considerat destul de puternic pentru a recuceri teritoriile pierdute și în 708 a invadat Bulgaria, dar a fost învins în Bătălia de la Anchialus de către forțele lui Tervel și a fost constrâns să facă pace. Împăratul bizantin, Iustinian al II-lea, a fost printre puținii care au scăpat din această bătălie, el s-a adăpostit în cetate, de unde a plecat la Constantinopol pe o navă. Bulgarii au stăpânit noile teritorii cucerite secole la rând, până când au căzut în mâinile otomanilor.

În 711, în Imperiul Bizantin a izbucnit o revoltă care l-a forțat pe Iustinian al II-lea să ceară ajutor, dar Tervel i-a trimis doar 3.000 de soldați. După mai multe confruntări, trupele lui Iustinian al II-lea și cei 3.000 de soldați bulgari au fost învinși de forțele împăratului rebel Philippikos Bardanes, care a fost proclamat ca noul împărat de la Constantinopol, iar Iustinian al II-lea a fost capturat și executat, în timp ce aliații săi bulgari au fost lăsați să se retragă în țara lor. Tervel a profitat de tulburările din Imperiul Bizanin pentru a face raiduri în Tracia în 712, jefuind regiunea până în apropiere de Constantinopol.

Cronicarul bizantin Teofan Mărturisitorul îi atribuie lui Tervel un rol în încercarea de a readuce la putere pe împăratul Anastasiu al II-lea în 718 sau 719. El a fost conducătorul bulgar care a încheiat un nou tratat cu împăratul Teodosiu al III-lea în 716 (confirmând tributul anual plătit de bizantini Bulgariei și concesiile teritoriale din Tracia, precum și reglementarea relațiilor comerciale și a tratamentului refugiaților politici) și el a fost, de asemenea, conducătorul bulgar care a ajutat la ridicarea celui de-al doilea asediu arab al Constantinopolului în anii 717 – 718, când 50.000 bulgari au luptat alături de cei 30.000 bizantini conduși de Leon al III-lea Isaurianul. Potrivit lui Teofan Mărturisitorul, bulgarii ar fi ucis circa 22.000 de arabi în luptă. Tervel al Bulgariei a fost numit Sfânt de Biserica Ortodoxă Bulgară, ca Sfântul Trivelius. Vârful Tervel de pe Insula Livingston din Insulele Shetland de Sud, Antarctica este numit după Tervel al Bulgariei.

Sfântul Mucenic SANDALUS, martirizat la Cordoba, Spania, de către mauri († 855);

Sfântul Ierarh IOANICHIE, primul Patriarh al Serbiei († 1349)

Sfântul Ierarh IOANICHIE, primul Patriarh al Serbiei

Sfântul Ioanichie s-a născut la Prizren, slujind, mai întâi, ca secretar al Regelui Duşan. El a fost ridicat ArhiEpiscop în 1339 şi, apoi, înălţat la rangul de Patriarh în anul 1346. Sfântul Ioanichie a fost un ahipăstor zilot şi un mare organizator al Bisericii Sârbe, „un mare apărător al legilor Sfintei Biserici”. El s-a odihnit, întru Domnul, în a 3-a zi a lunii Septembrie din anul 1349. Sfintele lui Moaște odihnesc la Patriarhia din Peci.

Sfântul Cuvios IOAN, Părosul, cel Nebun-pentru-Hristos, din Rostov, Rusia (+ 1580)

Sfântul Cuvios IOAN, Părosul, cel Nebun-pentru-Hristos

Sfinții Sfințiți Noi Mucenici, din Rusia: PIMEN (Belolikov), Episcop de Vernensk (n.1879-† 3 Septembrie 1918), SERGHIE (Fenomenov), Preotul († 1918), VASILE (Kolmîkov), Preotul († 1918), FILIP (Șațki), Preotul († 1918), VLADIMIR (Dimitrevski), Preotul († 1918), VASILE (Krasivski), Preotul († 1919), PARTENIE (Krasivski), Preotul († 1919), ANDREI (Dalnikov), Preotul († 1920), TEOFAN (Sokolov), Preotul († 1920), VLADIMIR (Sadovski), Preotul († 1921), MIHAIL (Șușkov), Preotul († 1921), NICOLAE (Sușcevski), Preotul († 1923), EFTIMIE (Krugov), Preotul († 1924) şi cei 4 Sfinţi Noi Mucenici, împreună cu el, ROMAN (Marcenko), Preotul († 1929), ILIE (Bajanov), Preotul († 1937), ALEXIE (Zinovev), Preotul (n.1879-† a fost împuşcat pe 3 Septembrie 1937, la Butovo, lângă Moscova şi îngropat într-o groapă comună necunoscută), Sfântul Cuvios Nou Mucenic MELETIE  (Golokolosov), IeroMonahul (†1918) şi PETRU (Sorokin),Diaconul († 1953),care au pătimit în timpul regimului comunist

Sfântul Sfinţit Nou Mucenic PIMEN (Belolikov), Episcop de Vernensk
Sfântul Sfinţit Nou Mucenic ALEXIE (Zinoviev), Preotul

Și tot în această zi, pomenim mutarea Moaștelor Sfântului Ierarh NECTARIE, Taumaturgul, Mitropolit de Pentapole, Făcătorul-de-Minuni, din Eghina (n.1 Octombrie 1846, Silivria, Turcia-† 8 Noiembrie 1920, Atena, Grecia), în anul 1953.

Sfântul Ierarh NECTARIE de Pentapolis, Făcătorul-de-Minuni, din Eghina

VIAŢA SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DE LA EGHINA

DIN MINUNILE SFÂNTULUI NECTARIE, TAUMATURGUL

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Surse bibliografice:

  1. http://www.ortodoxism.ro/proloagele/septembrie/Proloage03Sep.shtml;
  2. https://www.athonian.gr/images/watermarked/1/detailed/6/EIKONA-AGIOS-ANTHIMOS.JPG;
  3. http://www.saint.gr/photos/standard/0903/AgiosAnthimos02.jpg;
  4. https://doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-sfintit-mucenic-antim-episcopul-nicomidiei;
  5. https://basilica.ro/wp-content/uploads/2017/09/03-antim_1.jpg;
  6. http://www.saint.gr/photos/standard/0903/AgiosAnthimos01.jpg;
  7. https://doxologia.ro/tropar/troparul-sfantului-sfintit-mucenic-antim-episcopul-nicomidiei;
  8. https://basilica.ro/wp-content/uploads/2016/09/01-43.jpg;
  9. http://www.saint.gr/photos/standard/0903/OsiosTheoktistos01.jpg;
  10. https://doxologia.ro/tropar/condacul-sfantului-sfintit-mucenic-antim-episcopul-nicomidiei;
  11. https://basilica.ro/sf-sfintit-mc-antim-episcopul-nicomidiei-sf-cuv-teoctist-sf-cuv-neofit-si-meletie-de-la-manastirea-stanisoara/;
  12. http://www.christopherklitou.com/3_sept_polydorus_newmartyr_of_cyprus.jpg;
  13. http://www.replicant.gr/filesnew/02/0937/photos/AgiaVasilissa01.jpg;
  14. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/01/Uersfeld_St._Remaclus6528.jpg;
  15. http://www.saint.gr/photos/standard/0903/AgiosAristion01.jpg;
  16. https://nl.wikipedia.org/wiki/Remaclus;
  17. https://chirho88888888.files.wordpress.com/2019/09/99b1a-agiosnektarios03.jpg;
  18. http://www.saint.gr/photos/standard/0903/OsiaPhibi01.jpg;
  19. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1c/Saint_Tribellius.JPG;
  20. http://www.saint.gr/phot;os/standard/0903/AgiosIoannisRostov01.jpg;
  21. https://fr.wikipedia.org/wiki/Mansuy_de_Toul;
  22. https://images.oca.org/icons/lg/september/0903phoebe.jpg;
  23. https://ro.wikipedia.org/wiki/Tervel_al_Bulgariei;
  24. https://ro.orthodoxwiki.org/Febe_diaconi%C8%9Ba;
  25. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_III_(Byzantine_emperor);
  26. https://episcopia-italiei.ro/mps/?ai1ec_event=sf-sf-mc-antim-episcopul-nicomidiei-sf-cuv-teoctist-%E2%80%A0-sf-cuv-neofit-si-meletie-de-la-manastirea-stanisoara&instance_id=63;
  27. https://en.wikipedia.org/wiki/Vasilissa_(child_martyr);
  28. https://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_cel_Nou;
  29. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/fe/Compains_%C3%A9glise_vitrail.JPG;
  30. https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie#ancora3s;
  31. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/7f/Febe_z_Koryntu.jpg;
  32. https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/2012/09/03/3-septembrie-sf-mc-antim-sf-mc-vasilisa-sf-ioanichie-arhiepiscopul-si-intaiul-patriarh-al-sarbilor-sf-cuv-teoctist-proloagele-de-la-ohrida/;
  33. http://www.peintre-icones.fr/IMAGES/ICONESCALENDRIER/Septembre/Remacle.jpg;
  34. https://en.wikipedia.org/wiki/September_3_(Eastern_Orthodox_liturgics);
  35. https://germaniaortodoxa.wordpress.com/2011/09/03/sf-remaclus-episcop-de-maastricht-3-septembrie/;
  36. https://lh3.googleusercontent.com/proxy/NMfQD95cmMskbdctTW8YkgsUFX6gyN8B82L8465rAvkkuo4h-OPkhNsrI37ybyvDnFToqCI8FAdIutCwmlOj7Oxc2EWds1qY-MgQxu6t00NbhwLKeASZwKZeMH36;
  37. https://britaniaortodoxa.wordpress.com/2011/09/04/sf-hereswitha-3-septembrie/;
  38. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/4361/p1aseqa821uhc1t231al815dqs703.png;
  39. https://britaniaortodoxa.wordpress.com/2011/09/05/sf-macanisius/;
  40. http://orthodoxengland.org.uk/stdsep.htm;   
  41. http://www.sihastriaputnei.ro/recomandari/sinaxarul-pe-luna-septembrie

Alătură-te conversației

1 comentariu

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: