SFINŢII ZILEI

În luna Septembrie, în ziua a noua, îi pomenim pe Sfinţii şi Drepţii Dumnezeieşti Părinţi IOACHIM şi ANA, părinții după trup ai Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria (secolul I î. de Hr.)

Stih: Ioachim, împreună cu soţia sa, să se veselească,
Căci amândoi au născut lumii veselie sufletească.

Sfinții și Drepții Ioachim și Ana sunt părinții Maicii Domnului şi bunicii lui Iisus Hristos.

Sfinții și Drepții Ioachim și Ana

Prăznuirea lor are loc în 9 septembrie, a doua zi după Nașterea Maicii Domnului, iar adormirea Sfintei Ana se prăznuiește în 25 iulie.

Sfinții și Drepții Ioachim și Ana, părinții Maicii Domnului

Sfântul Ioachim era din tribul lui Iuda și descendent al Regelui David. Ana era fiica preotului Matan, din tribul lui Levi, asemenea Marelui Preot Aaron. Matan a avut trei fiice: Maria, Zoe și Ana. Maria s-a căsătorit în Betleem și a născut-o pe Salomeea, Zoe s-a măritat și ea în Betleem și a născut-o pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, iar Ana s-a măritat în Nazaret cu Ioachim și la o vârstă înaintată a născut-o pe Maica Domnului.

Sfinții și Drepții Ioachim și Ana, părinții Maicii Domnului

Ioachim și Ana au fost căsătoriți timp de 50 de ani fără să aibă copii. Ei au trăit în liniște și credință, folosind doar o treime din venitul lor pentru ei înșiși și dând o treime săracilor și o treime Templului, ei fiind foarte înstăriți.

Sfinții și Drepții Ioachim și Ana, părinții Maicii Domnului

Odată, pe când erau deja bătrâni și erau în Ierusalim să jertfească Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim, „Tu nu ești vrednic să aduci jertfă cu aceste mâini sterpe”. Cei care aveau copii l-au înghiontit pe Ioachim, dându-l la o parte ca pe unul nedemn de a jertfi Domnului, căci a nu avea copii era privit atunci ca o pedeapsă divină. Acest lucru a adus multă amărăciune în sufletele celor doi soți, care ajunseseră deja la o vârstă înaintată, iar ei au plecat acasă cu inima îndurerată. Atunci, cei doi au început să se roage Domnului să facă cu ei minunea pe care El a făcut-o cu Avraam și cu Sara și să le dea un prunc care să aducă bucurie bătrâneții lor.

Sfinții și Drepții Ioachim și Ana

Domnul le-a trimis Îngerul Său, care le-a dat vestea bună că vor avea „o fiică mult binecuvântată, prin care toate neamurile pământului se vor binecuvânta și prin care va veni mântuirea lumii”. Ana a rămas în curând însărcinată, iar peste nouă luni a născut-o pe Sfânta Fecioară Maria. Zămislirea Maicii Domnului este prăznuită de Biserică în 9 decembrie, iar Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită pe 8 septembrie. La vârsta de trei ani, Ioachim și Ana au dus-o pe Sfânta Fecioară la templu și au închinat-o slujirii lui Dumnezeu, încredințând-o preotului Zaharia. Atunci, după ce părinții ei au adus sacrificii Domnului (după obiceiul vremii), au lăsat-o împreună cu celelalte fecioare în apartamentele Templului să crească acolo.

Sfinții și Drepții Ioachim și Ana, părinții Maicii Domnului

Biserica prăznuiește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în 21 noiembrie. În următorii șapte ani, Dreapta Ana și Ioachim au vizitat-o adesea pe Maria la Templu, până la moartea lor; aceasta a rămas însă orfană la vârsta de zece ani. Sfântul Ioachim a trăit 80 de ani, iar Ana 79 de ani.

ACATISTUL SFINŢILOR PĂRINŢI IOACHIM ŞI ANA

Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Cuvios CHIRIAC de la Tazlău († 1660).

Viaţa şi nevoinţele Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău

de Diacon Ioan Ivan

Pe la anul 1617 se adunau, la Nănăstirea Tazlău, la câte o slujbă, pe lângă preoţii şi duhovnicii de acolo şi „sihaştri” de pe la chiliile din apropiere, încât se alcătuia un sobor destul de mare. Un document al epocii aminteşte pe următorii: popa Serafim, popa Pavel, sihaştrii Onofrei (Onufrie), Silvestru, Iov şi Agaton, în vremea egumenului Gavriil ieromonahul. Într-o zi, un ţăran dintr-un sat vecin a venit la Mănăstirea Tazlău cu un fecior al său, care s-a îndrăgostit de viaţa îngerească a călugăriei. Şi, după o vreme, când s-a făcut mai mare, deşi părinţii se gândeau să-l lase moştenitor în gospodăria lor, el le-a cerut slobozire să meargă la Sfânta Mănăstire şi să stea o vreme, încercându-se dacă va putea să se facă şi el monah. După o oarecare şovăire, văzând stăruinţa feciorului lor, părinţii i-au îndeplinit dorinţa. Astfel a venit tânărul la Tazlău, a mers la stareţ, după rânduială şi i-a cerut încuviinţarea să rămână şi el alături de alţi fraţi la ascultările mănăstireşti si, de va fi Voia lui Dumnezeu, să se călugărească. Tinerelul acela era frumos la chip, curat îmbrăcat în straiele sale de la munte şi hotărât în gândul pe care îl purta în minte. Se ruga ziua şi noaptea Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea-Fecioarei Maria spre a-l învrednici ca, nebântuit de rele, să rămână nevoitor la hramul Naşterii Sale de la 8 septembrie. Mergând zilnic la duhovnicescul său părinte cel rânduit lui de către stareţ, lua povăţuire de felul în care să lucreze pentru propăşire în viaţa duhovnicească. După o trecere de câţiva ani, duhovnicul lui a mers la stareţ şi l-a rugat să-l călugărească pe acest frate, deoarece este îndeajuns de pregătit cu tăria virtuţii către un asemenea pas. Sfătuindu-se părintele stareţ cu soborul, au hotărât într-una din zilele de post să-l tundă în monahism şi să-i pună numele Chiriac, căci ziceau ei: „acest nume din limba elinească înseamnă „al Stăpânului”, „al Domnului”, iar cel întins pe podeaua smereniei, la picioarele Mântuitorului, va rămâne toată viaţa lui al Stăpânului şi al Domnului nostru Iisus Hristos”. De la această vreme a călugăriei, cu Ajutorul lui Dumnezeu, Părintele Chiriac a început să se nevoiască necontenit cu îndoită râvnă. Hrănit „cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături” (I Tim. 4, 6), în puţină vreme, el s-a făcut „pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia” (I Tim. 4, 12), încât oamenii – atraşi ca de un magnet – îi sorbeau învăţătura şi se învredniceau de daruri minunate. Unii, cu rugăciunile cuviosului, dobândeau slobozire din durerile şi bolile cele de multe feluri ale trupului; alţii se vedeau liniştiţi de bântuielile nevăzuţilor vrăjmaşi. Nefiind nepăsător de harul ce era întru el, se nevoia şi mai stăruitor, iar din vreme în vreme, cădea la picioarele stareţului ca să-i dea binecuvântare spre a se retrage un timp la loc mai liniştit, „mai la pustie”, aşa cum auzise şi citise el că făceau marii pustnici ai Tebaidei sau cei de la Sfântul Sava, din Ţara Sfântă. În câte o peşteră o dată, în câte o chilie a unor vechi sihaştri altă dată, el se întărea cu duhul prin post şi rugăciune făcută din adâncul Sufletului. Şi după ce trăia o vreme în liniştea singurătăţii, se întorcea încărcat cu darul lui Dumnezeu iar în obşte şi însufleţea pe fraţii săi nevoitori în ale vieţii mănăstireşti, ca şi pe toţi binecredincioşii creştini care veneau să dobândească prin el alinarea trupească şi sufletească. Îmbunătăţitul Părinte Chiriac a devenit o pildă vie pentru fraţii şi părinţii din Mănăstirea Tazlău, care, prin el, s-a făcut cunoscută în toată latura aceasta a Moldovei şi până departe peste Carpaţi, în părţile Ardealului. Viaţa pământească i-a fost scurtă. Unii dintre cei care i-au cercetat strădaniile socotesc că el ar fi trăit numai vreo 50 de ani, ca oarecând Marele Vasile. În această petrecere pământească, el s-a învrednicit de mari daruri şi binecuvântări Dumnezeieşti. A trecut către Domnul în anul 1660 şi a fost înmormântat după rânduiala pogribaniei călugărilor la Mănăstirea metaniei sale, Tazlău, în pridvorul Bisericii lui Ştefan cel Mare, adăugat în vremea Movileştilor. Trăind în zile de mare lucrare teologică şi de îndrumare a credincioşilor în apărarea dreptei-credinţe, Cuviosul Chiriac şi-a adus obolul său printr-o viaţă plină de sfinţenie şi de râvnă duhovnicească. El a biruit printr-o viaţă neîntinată şi în rugăciune neîncetată, prin păstrarea predaniei dumnezeieşti aşa cum au statornicit-o Sfinţii Părinţi, prin dreapta îndrumare a podvigului călugărilor şi a năzuinţelor credincioşilor. De aceea, nevoitorul de la Tazlău a strălucit ca un adevărat vas al Duhului, ridicându-se prin urmarea neabătută a pravilelor vieţii călugăreşti până la aureola sfinţeniei.

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS CHIRIAC DE LA TAZLĂU

Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Cuvios ONUFRIE de la Vorona, care s-a săvârșit cu pace în anul 1789.

Sfântul Cuvios Onufrie s-a născut în jurul anului 1700, în Rusia, probabil într-o familie nobilă, căci a ajuns să fie guvernator al unui ţinut. Dorind viaţa pustnicească şi aprinzându-se cu Dumnezeiasca râvnă, a lăsat familia, onoarea rangului şi patria sa în jurul anului 1749, venind în ţinuturile Moldovei. Îl atrăsese aici renumele unor mari pustnici, nevoitori în osteneli tăcute şi smerite, ascunşi de ochii lumii în adâncul codrilor. A cercetat numeroase Mănăstiri, culegând cu hărnicie, asemenea unei albine, sfaturi ziditoare de suflet, deprinzând lepădarea de sine şi urmarea lui Hristos, dar, mai ales, învăţând de la fiecare părinte întâlnit lucrarea cea plăcută lui Dumnezeu. Fără îndoială, se ocupa şi cu citirea Scripturii şi a altor cărţi folositoare, pe care le va copia mai târziu cu multă râvnă şi răbdare, împodobindu-le cu o scriere frumoasă. A vieţuit astfel timp de 15 ani, crescând duhovniceşte în preajma unor aleşi părinţi duhovniceşti, precum Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicicovski. Acesta din urmă îl va afla pe Cuviosul Onufrie la Mănăstirea Dragomirna, în jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Între cei doi se va înfiripa o strânsă prietenie duhovnicească, povăţuindu-se unul pe altul pentru a deprinde desăvârşita rugăciune a inimii, Cuviosul Paisie fiindu-i şi duhovnic, iar după ce s-au despărţit, legătura lor sufletească a continuat prin scrisori, pentru că amândoi petreceau întru acelaşi duh. Auzind de alţi pustnici români şi ruşi sporiţi duhovniceşte, care vieţuiau în codrii Voronei, a intrat în anul 1764 în obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniştire. Timp de 25 de ani a vieţuit într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturiseşte Ieromonahul Nicolae, care vieţuia şi el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, stareţul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoinţelor sale, la peştera din preajma Sihăstriei Voronei. Astfel va stărui cuviosul fără odihnă în chemarea Numelui preadulcelui Iisus, pentru a stinge toată patima trupului, învrednicindu-se de vederea luminii Dumnezeieşti şi primind roua Duhului Sfânt. Făcând inima sa locaş neprihănit Mântuitorului Hristos, se va bucura întru adâncul ei de mari bucurii şi mângâieri duhovniceşti, odihnindu-se cu lacrimile cele aducătoare de bucurie. Şi urcând în scurt timp pe treptele sfinţeniei, pe mulţi îi folosea cu vieţuirea sa aleasă, cu rugăciunea şi cu sfatul său, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu darul deosebirii gândurilor. Şi atât monahii, cât şi credincioşii de rând îl căutau, minunându-se de blândeţea şi înţelepciunea sa. Astfel, pe mulţi i-a îndreptat pe calea cea bună, risipind cursele vrăjmaşilor şi arătându-se făcător de minuni încă din timpul vieţii sale. Iar când a săvârşit călătoria cea bună şi a sosit timpul să încredinţeze curatul său suflet Stăpânului Hristos, a fost vestit mai înainte de aceasta. În noaptea Sfintelor Paşti, dorind a se împărtăşi pentru ultima dată cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, un Înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora, aflat în apropiere şi i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine şi să meargă la robul lui Dumnezeu Onufrie. Acelaşi Înger îl va călăuzi până la peştera cuviosului, pe care îl va afla foarte slăbit. Şi cerând să meargă la Sihăstrie, după câteva zile a adormit întru Domnul, la 29 martie 1789, fiind înmormântat de către câţiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. Nu după mult timp, la mormântul cuviosului au început să se petreacă fapte minunate, care adevereau sfinţenia sa. Mulţi au văzut lumânări arzând şi au auzit glasuri cântând în acel loc, iar o dată, rătăcindu-se trei călugări prin pădurile din jur şi lăsându-se noaptea, au fost călăuziţi de o lumină puternică până la peştera unde s-a nevoit cuviosul. În iarna anului 1846 s-a arătat din nou puterea făcătoare de minuni a Cuviosului Onufrie. Pe când domnitorul Mihail Sturza se afla la vânătoare a găsit un fruct mare şi frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu sine şi l-a dat fiicei sale care era bolnavă de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boală. Minunându-se, domnitorul se va întoarce la Vorona şi, aflând despre viaţa nevoitorului pentru Dumnezeu, va porunci să se dezgroape osemintele lui şi să fie aşezate spre cinstire într-o raclă în Altarul Bisericii Mănăstirii Vorona. Zece ani mai târziu, în urma unui vis în care însuşi Cuviosul Onufrie s-a arătat stareţului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu, cerându-i să fie dus în Sihăstrie, racla cu Sfintele sale Moaşte a fost aşezată într-o firidă din pronaosul Bisericii „Bunavestire” din Sihăstria Voronei, unde se află şi astăzi. Aici vin să se închine mulţi credincioşi, Cuviosul Onufrie continuând să săvârşească numeroase minuni pentru cei care îi cer ajutorul cu multă credinţă şi smerenie.

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS ONUFRIE DE LA VORONA

Tot în această zi, îi pomenim pe Sfinţii 200 de Părinţi de la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes, adunat în zilele împăratului Teodosie cel Mic, care au caterisit pe ereticul Nestorie, patriarhul Constantinopolului (431).

Sfinţii 200 de Părinţi de la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes

Stih: Om gol, pe Cuvântul, nu Dumnezeu înomenit,
Nestorie pe Hristos zicându-L, a pierit.

Acest Sfânt şi a toată lumea Sinod s-a adunat pe vremea împăratului Teodosie cel mic, la anii de la Hristos 431, împotriva lui Nestorie, patriarhul Constantinopolului, care despărţea în două pe unul Hristos, căci zicea că Hristos nu reuneşte în El însuşi în mod desarvârşit firea umană şi firea Dumnezeiască şi îl vedea deci pe Hristos a fi un simplu om divinizat şi nu Dumnezeu întrupat. Astfel, după învăţătura acestui Nestorie, Preasfânta Maria, Mama lui Iisus, nu poate fi numită Născătoare de Dumnezeu (Theotokos).

Mai ales datorită harului apostolic şi scrierilor inspirate de Duhul Sfânt ale Sfântului Chiril de Alexandria (prăznuit la 9 iunie), Sfinţii Părinţi în număr de 200, reuniţi în anul 431 la Niceea într-un Sinod a toată lumea (ecumenic) sub conducerea Sfântului Chiril, au zdrobit erezia lui Nestorie şi au confirmat credinţa primelor 2 Sinoade Ecumenice, proclamând clar că Domnul Iisus Hristos a asumat firea omenească în intregime, ca să ne deschidă nouă posibilitatea unei adevarate uniri cu firea Sa Divină (înDumnezeirea).

Tot în această zi, îi pomenim pe Sfântul Mucenic SEVERIAN senatorul din Sevastia, care s-a săvârșit în vremea împăratului Liciniu, fiind spânzurat de un zid și având bolovani legați de picioare († 320)

Sfântul Mucenic SEVERIAN, senatorul din Sevastia
(Mozaic din veacul al XI-lea aflat in Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, Turcia)
Sfântul Mucenic SEVERIAN, senatorul din Sevastia

Stih: Severian deşi dureri de greutatea pietrelor a purtat,
Dar ca unul ce-şi trăgea picioarele de pe pământ, sus fiind spânzurat s-a bucurat.

Sfântul Severian a mucenicit pentru Hristos în cetatea Sevastia (Sebastia) din Armenia în zilele guvernatorului Licius, în anii când creştinii erau persecutaţi de împăratul Licinius.

A fost descoperit creştin, pentru că îndemnase şi pe cei 40 de mucenici de la Lacul Sebastiei (prăznuiţi la 9 martie) spre nevoinţa muceniciei.

Drept aceea, câteva luni mai târziu (în luna septembrie a aceluiaşi an 320) păgânii l-au adus şi pe el în faţa judecătorului pentru vina de a fi mărturisit credinţa creştină. L-au supus la multe chinuri, iar mai apoi l-au agăţat pe zidul cetăţii Sebastiei şi, îngreunându-i picioarele şi grumazul cu bolovani mari de piatră, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Sfântul Mucenic HARITON, care s-a săvârșit de sabie

Stih: Mult Har este ţie, Haritone Mucenice a lui Hristos,
Tăindu-ți-se capul pentru Hristos.

Sfântul Cuvios TEOFAN Mărturisitorul, sihastru în Muntele Diavinon († 299)

Stih: Arătându-te lui Dumnezeu, ca o stea, prea mare,
Dezlegi noaptea înşelăciunii, Teofane.

Acest Sfânt era din părinţi elini; şi apropiindu-se către Hristos, fiind încă prunc, a văzut un copil pătimind foarte rău de frig şi l-a îmbrăcat cu hainele sale. Întrebându-l tatăl său: „Unde-ţi sunt hainele, fiul meu?” A răspuns: „Pe Hristos L-am îmbrăcat”. Iar tatăl său zise: „Cine este Hristos? De vreme ce noi cinstim pe Ermes şi pe Apolon”. Atunci copilul, lepădându-se de tatăl său, l-a luat Îngerul Domnului şi l-a suit în Muntele ce se cheamă Diavinon şi l-a dat în seama unui părinte sihastru, care petrecea viaţa călugărească de 75 de ani. Şi luându-l acel părinte, l-a învăţat Sfânta Carte şi viaţa călugărească; şi erau hrăniţi amândoi de un Înger. După 5 ani, răposând stareţul, copilul a sihăstrit în acea peşteră 58 de ani.

După aceea, fiind povăţuit de Dumnezeiescul Înger, a ieşit din peşteră şi încălecând pe un leu, a umblat 60 de stadii şi a predicat pretutindeni credinţa în Hristos. Dar fiind prins, împăraţii Caros, Carin şi Numerian au pus şi i-au dat 100 de palme. După aceea, supunându-l la felurite chinuri şi văzând că prin minunile ce făcea el, venea către Hristos multă mulţime şi se boteza de dânsul, s-au ruşinat şi l-au lăsat să petreacă în sihăstria sa. Şi suindu-se iarăşi la peştera în care locuise mai înainte şi petrecând acolo alţi 17 ani în sihăstrie, până s-au făcut toţi anii sihăstriei lui 75, s-a mutat către Domnul.

Sfântul Ierarh RUFUS, Episcop de Tesalonic, din 407 († 434)

Sfântul Ierarh AGATOCLE, Episcop de Koroni şi unul din Sfinţii Părinţi de la al 3-lea Sfânt Sinod Ecumenic († secolul al V-lea)

Sfinţii Mucenici IACHINT, ALEXANDRU şi TIBURTIE din Lazio în Italia

Sfântul KIERAN cel Tânăr din Clonmacnois (n. 516, Roscommon, Irlanda-† 549, Clonmacnoise, Offaly, Irlanda), a fost unul din cei 12 Apostoli ai Irlandei şi ucenicul Sfântului Finian din Irlanda.

Sfântul KIERAN cel Tânăr din Clonmacnois

Sfântul Ierarh OMER, Episcop de Therouanne şi Boulogne în Franța (n. 600, Orval, Franţa-† 1 Noiembrie 670, Wavrans-sur-l’Aa, Franţa)

Sfânta Cuvioasă OSMANA, zăvorâta de la Saint-Brieuc în Franţa († 650)

Sfântul Cuvios BETTELIN din Anglia († Secolul al VIII-lea)

Sfântul Cuvios BETTELIN din Anglia

Sfântul Cuvios Bettelin a fost un pustnic, numit și Bertram, ucenic al Sfântului Guthlac. A locuit în Croyland, Anglia și este ocrotitorul orașului Stafford. Legenda susține că a fost un nobil care s-a căsătorit cu o prințesă irlandeză, care a născut în pădure în timp ce se ducea după ajutor. Lupii au mâncat-o și pe ea şi pe copilul ei. Bettelin a fost Monah în Sfânta Mânăstire Croyland, fondată de regele Ethelbald din Mercia.

Sfântul Cuvios Bettelin a fost un pustnic, numit și Bertram, ucenic al Sfântului Guthlac. A locuit în Croyland, Anglia și este ocrotitorul orașului Stafford. Legenda susține că a fost un nobil care s-a căsătorit cu o prințesă irlandeză, care a născut în pădure în timp ce se ducea după ajutor. Lupii au mâncat-o și pe ea şi pe copilul ei. Bettelin a fost Monah în Sfânta Mânăstire Croyland, fondată de regele Ethelbald din Mercia.Sfânta CuvioasăWULFHILDA, stareţă la Barking în Anglia (n.940-† 1000)

Sfânta Cuvioasă WULFHILDA, stareţă la Barking în Anglia (n.940-† 1000)

Sfânta Cuvioasă WULFHILDA

Sfânta Wulfhilda a fost fiica unui nobil din Wessex, pe nume Wulfhelm, a fost crescută și educată de maici benedictine și s-a alăturat comunității lor când a împlinit vârsta. În jurul anului 970, a fost numită stareță a Sfintei Mânăstiri Barking de către Edgar cel Păcătos. Sub conducerea Wulfhildei, Mănăstirea a înflorit și a fost extinsă foarte mult. Ea a murit în jurul anului 1000 și a fost înmormântată la Mânăstire. A fost înmormântată cu alte două Sfinte, Hildelith și Ethelberga.

Sfântul Cuvios NICHITA Hartularie, din Constantinopol (secolul al XII-lea)

Sfântul Cuvios NICHITA Hartularie, din Constantinopol

Sfântul Cuvios NICHITA Hartularie din Constantinopol († secolul al XII-lea) Sfântul acesta a vieţuit la Constantinopol în veacul al XII-lea. Atât de mult a plăcut el lui Dumnezeu, încât porţile Sfintelor Biserici se deschideau singure înaintea lui, iar Candelele de la Icoane se aprindeau singure: aşa de mare era puterea rugăciunii lui. La dorinţa Diaconului Sozon şi cu rugăciunile Sfântului Nichita, a venit un preot din cealaltă lume de care Diaconul Sozon se înstrăinase şi care murise mai înainte ca ei să se fi împăcat. Mai întâi s-au arătat un şir de preoţi îmbrăcaţi în straie albe, apoi un altul, îmbrăcaţi în veşminte roşii. Diaconul Sozon l-a recunoscut pe preotul lui printre aceştia din urmă şi a făcut pace cu el. Acestea toate s-au întâmplat în timpul nopţii, la Biserica din Vlaherne.

Sfântul Cuvios IOSIF de la Volokolamsk în Rusia (n.14 Noiembrie 1439, Volokolamsk, Rusia-† 9 Septembrie 1515, Volokolamsk, Rusia)

Sfântul Cuvios IOSIF de la Volokolamsk

Cuviosul Iosif de Volokolamsk, cunoscut și ca Iosif de Voloțk sau Iosif Voloțki a fost un stareț și teolog al Bisericii Rusiei, spre sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. El era liderul grupului care susținea dreptul Mănăstirilor de a deține pământ, grup care a primit numele de „iozefiți”. Sfântul Iosif a adormit în Domnul în pace în 9 septembrie 1515. Prăznuirea locală a Sfântului Iosif în Mănăstirea Volokolamsk a început în Decembrie 1578, la aniversarea a 100 de ani de la înființarea Mănăstirii. În 1 Iunie 1591, a fost stabilită pomenirea sa în întreaga Biserică de către Patriarhul Iov al Moscovei. El este prăznuit la 9 septembrie și 13 februarie.

Sfântul Cuvios IOSIF de la Volokolamsk

Sfântul Cuvios IOACHIM din Opocika-Pskov în Rusia, întemeietorul Mănăstirii „Sfântul Ilie Tesviteanul” († 1550)

Aflarea Moaștelor Sfântului Ierarh TEODOSIE, arhiepiscop de Cernigov (n.1630, Podolsk, Rusia-† 6 Februarie 1696; prăznuit şi pe 5 Februarie), în anul 1896

Sfântului Ierarh TEODOSIE, arhiepiscop de Cernigov

Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici, din Rusia: ZAHARIA (Lobov), ArhiEpiscopul de Voronej (n. 10 Martie 1865-† a murit în 1937, într-un lagăr de muncă silnică, în care ispăşea o sentinţă de 5 ani, începând cu 1935), ALEXIE (Uspensky), Protoiereul (n. 9 Septembrie 1879-† a fost împuşcat pe 8 Septembrie 1937), GRIGORIE (Garyaev), Preotul (n. 16 Ianuarie 1878-† a fost împuşcat pe 8 Septembrie 1918), IOSIF (Arkharov), Preotul († 1937), VASILE (Kishkin), IeroSchiMonahul (n.1745-), SERGHIE (Uklonsky), Preotul († 1937), DIMITRIE (Troitsky), Diaconul (n. 1884-† a fost împuşcat pe 8 Septembrie 1937, la Butovo, lângă Moscova şi îngropat într-o groapă comună, necunoscută), ALEXANDRU (Vinogradov), Preotul († 1942), ALEXANDRU (Ipatov), Diaconul († 1918), ANDRONIC (Surikov), IeroMonahul (n. Septembrie 1885-† a fost împuşcat pe 9 Septembrie 1938 şi îngropat într-o groapă comună, necunoscută) și binecredinciosul creștin VASILE (Shikalov) († 1937), care au pătimit în timpul regimului comunist.

Sfântul Sfinţit Nou Mucenic ZAHARIA (Lobov), ArhiEpiscopul de Voronej
Sfântul Sfinţit Nou Mucenic ALEXIE (Uspensky), Protoiereul
Sfântul Sfinţit Nou Mucenic ANDRONIC (Surikov), IeroMonahul
Sfântul Sfinţit Nou Mucenic GRIGORIE (Garyaev), Preotul
Sfântul Sfinţit Nou Mucenic DIMITRIE (Troitsky), Diaconul

Tot în această zi, pomenim Soborul Sfinţilor Cuvioşi din Mânăstirea Glinsk (Ucraina):

  • Sfântul Cuvios VASILE (Kishkin), IeroSchiMonahul (n.1745-† 14 Aprilie 1831)
  • Sfântul Cuvios FILARET (Danilevsky), Stareţul (n.1777-† 1841)
  • Sfântul Cuvios TEODOT (Levchenko), Monahul († 1859)
  • Sfântul Cuvios MACARIE (Sharov), IeroSchiMonahul († 1864)
  • Sfântul Cuvios MARTIRIE (Kirichenko), Monahul († 1865)
  • Sfântul Cuvios EFTIMIE (Lyubimchenko), SchiMonahul († 1866)
  • Sfântul Cuvios DOSITEI (Kolchenkov), Monahul († 1874)
  • Sfântul Cuvios ELIODOR (Golovantsky), SchiArhimandritul († 1879)
  • Sfântul Cuvios INOCHENTIE (Stepanov), Arhimandritul († 1888)
  • Sfântul Cuvios LUCA (Shvets) († 1894)
  • Sfântul Cuvios ARHIP (Shestakov), SchiMonahul († 1896)
  • Sfântul Cuvios IOANICHIE (Gomolko) († 1912)
  • Sfântul Cuvios SERAFIM (Amelin) († 1958)
  • Sfântul Cuvios ANDRONIC (Lukash), SchiArhimandritul (n.1889-† 8 Martie 1974 )
  • Sfântul Cuvios SERAFIM (Romantsov), SchiArhimandritul († 1976)
  • Sfântul Cuvios ZENOVIE (Mazhuga), Mitropolit de Tetritskaro (Serafim, Monahul) (n.1 Septembrie 1898-† Februarie 1985).
Sfântul Cuvios ANDRONIC (Lukash), SchiArhimandritul
Sfântul Cuvios ZENOVIE (Mazhuga), Mitropolit de Tetritskaro

Tot în această zi, pomenim Soborul Sfinţilor Noi Mucenici şi Mărturisitori din Kazahstan.

Icoana Sfinţilor Noi Mucenici şi Mărturisitori din Kazahstan

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !

Surse bibliografice:

  1. http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie09.htm;
  2. http://www.porphyrios.gr/files/jpg/%CE%86%CE%B8%CF%89%CF%82/01%20%CE%9C%CE%B5%CE%B3%CE%AF%CF%83%CF%84%CE%B7%20%CE%9B%CE%B1%CF%8D%CF%81%CE%B1/%CE%95%CE%BE%CF%89%CE%BD%CE%AC%CF%81%CE%B8%CE%B7%CE%BA%CE%B1%CF%82/%CE%9F%CE%B9%CE%BA%CE%BF%CF%85%CE%BC%CE%B5%CE%BD%CE%B9%CE%BA%CE%AE%20%CE%93.jpg ;
  3. https://en.wikipedia.org/wiki/September_9_(Eastern_Orthodox_liturgics);
  4. https://www.oca.org/saints/lives/2019/09/09/102550-uncovering-of-the-relics-of-saint-theodosius-archbishop-of-chern ;
  5. http://www.saint.gr/photos/standard/0909/AgiosSevirianos01.jpg ;
  6. https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-0/c44.44.551.551a/p640x640/601872_100382996835095_22989009_n.png?_nc_cat=107&_nc_oc=AQktdx4k9KqJ2hCwKgHaA5jqZM7Yw1YzWFA_CWXqcUSD3iJ7jv2h8s76Ol4CWbwYmTHo9gvoUui-5ODDOM9eW5mY&_nc_ht=scontent.fotp3-1.fna&oh=c47184c352b2b546e5e72d2ae11d92af&oe=5E064389 ;
  7. https://ro.orthodoxwiki.org/Ioachim_%C8%99i_Ana ;
  8. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/4936/p1dea62dd41ivtjeh13pldtc30t4.jpg ;
  9. https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Volotsky ;
  10. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/4936/p1dea62dd37m6hosnlp11sgcpl3.jpg ;
  11. https://ro.orthodoxwiki.org/Iosif_de_Volokolamsk ;
  12. https://en.wikipedia.org/wiki/Wulfhilda_of_Barking ;
  13. https://i.ytimg.com/vi/iCRUsvfHiRE/maxresdefault.jpg ;
  14. https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-0/c0.0.552.552a/p552x414/15442275_545920815598070_6550584751839181369_n.jpg?_nc_cat=111&_nc_oc=AQns526_voZ4ua2OayItgl2olHYTqjAuaU5sQq6pWla5cFutx2K9mE8P0Prwawax7hAvD_qpzyX4p_37Uy5cQPWR&_nc_ht=scontent.fotp3-1.fna&oh=9298ddab38da1d48235b45dffcda69dc&oe=5DF733F9 ;
  15. http://paginiortodoxe.tripod.com/vssep/09-09-sf_parinti_ioachim_si_ana.html ;
  16. http://www.saint.gr/filesnew/02/0994/photos/DikaioiIoakeimAnna02.jpg ;
  17. https://protopopiatuliasi2.mmb.ro/sites/default/files/styles/media-articol-colorbox-portrait/public/hramuri/2016/09/ioachim_si_ana_6.jpg?itok=X5gzClWy ;
  18. http://www.diakonima.gr/wp-content/uploads/2014/11/P8022507.jpg ;
  19. https://manastirea.petru-voda.ro/wp-content/uploads/2016/09/Sf.-Ioachim-si-Ana.jpg ;
  20. https://sfintisiicoane.wordpress.com/tag/sevastia/ ;
  21. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/5d/Birr_St._Brendan%27s_Church_Saint_Kieran_Window_Detail_2010_09_10.jpg/440px-Birr_St._Brendan%27s_Church_Saint_Kieran_Window_Detail_2010_09_10.jpg ;
  22. http://www.christopherklitou.com/10_aug_bettelin%20(bertram)_patron_of_stafford_in_england.jpg ;
  23. https://chirho88888888.files.wordpress.com/2019/09/486e6-sf-ioachim-ana-md.jpg ;
  24. https://theodorosart.com/wp-content/uploads/2017/07/Sfintii-Parinti-Ioachim-si-Ana-4-793×1024.jpg ;
  25. http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/247/septembrie_chiriac_de_la_tazlau_viata.html ;
  26. https://www.catholic.org/saints/saint.php?saint_id=1788 ;
  27. https://chirho88888888.files.wordpress.com/2019/09/c9360-aspasmos-ioakeim-annis-lept.png ;
  28. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/3394/p1asplrnpmsoo15g28nt178u1rce3.png;
  29. https://doarortodox.files.wordpress.com/2016/09/sf-cuvios-chiriac-tazlau.jpg ;
  30. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/2543/p1e1a0sf17n2kk7i149o8g71oub3.jpg;
  31. https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/media-articol-colorbox/public/articol/2015/09/sfantul_onufrie_vorona.jpg?itok=976T04sD ;
  32. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/687/p1aspm5v5c353100915p41ckpeuh3.png;
  33. https://doxologia.ro/sites/default/files/styles/autor/public/imagine/2013/09/sfinti.jpg?itok=PILoEpbu ;
  34. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/86/p1e1a0pvi2ebe1sl1bds1e3e6q3.jpg;
  35. https://drevo-info.ru/images/001/000337.jpg ;
  36. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/6735/p1d5e2lem6jdob4646326i13v44.jpg;
  37. https://stjohndc.org/sites/default/files/pictures/our-parish/feodosij.jpg ;
  38. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/7019/p1e1a0lkm1lv71rla1kd21s2d149d3.jpg;
  39. https://en.wikipedia.org/wiki/Ciar%C3%A1n_of_Clonmacnoise ;
  40. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/4532/p1e1a0o34c10u010en1lmd8b8s163.jpg;
  41. http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/248/septembrie_onufrie_de_la_vorona_viata.html ;
  42. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/6503/p1asjsm6f92k3r8i1rl17b87753.png;
  43. http://www.sihastriaputnei.ro/sites/default/files/attachments/2015/09/sinaxar_septembrie.pdf

Alătură-te conversației

1 comentariu

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: