SFINŢII ZILEI

În luna Octombrie, în ziua a zecea, îi pomenim pe Sfinții Mucenici EVLAMPIE şi EVLAMPIA, sora lui, din Nicomidia, care au pătimit în vremea împăratului Maximian [† 310, Nicomidia (azi, Izmit, Turcia)].

Aceştia au fost fraţi după trup, din Nicomidia. În vremea cumplitelor prigoane împotriva creştinilor de sub Maximian unii credincioşi s-au ascuns, părăsind Nicomidia. Tânărul Evlampie a fost trimis în cetate ca să cumpere pâine. Acolo el a văzut afişat pe un perete un edict imperial care proclama prigonirea creştinilor. Tânărul a râs de el, 1-a smuls de pe perete şi 1-a rupt. El a fost arestat şi adus înaintea judecătorului. Judecătorul 1-a sfătuit pe Evlampie să se lepede de Hristos, iar Evlampie 1-a îndemnat mai mult pe judecător să se lepede el de idolii mincinoşi şi să îl recunoască pe Hristos ca pe Unul Dumnezeu Cel Viu. Judecătorul a poruncit biciuirea îndelungată a lui Evlampie, care i-a prefăcut trupul în izvoare de sânge. El a fost torturat şi după aceasta, bestial. Auzind de chinurile fratelui ei, fecioara Evlampia a venit alergând înaintea judecătorului, spre a muri pentru Hristos împreună cu fratele ei. Ea a fost biciuită până când a început să îi curgă sînge mult pe gură şi pe nas. Ei au fost după aceasta aruncaţi în păcură clocotită, iar apoi într-un cuptor de foc, dar cu Semnul Sfintei Cruci şi întru Numele lui Hristos, focul nu a putut să le facă nici un rău. În cele din urmă, Evlampie a fost decapitat, iar Evlampia a murit mai înainte ca să i se taie capul.

Martiriul Sfinţilor Mucenici Evlampie şi Evlampia, sora lui

Cu ei împreună au mai fost omorâţi încă 200 de creştini care au crezut în Hristos, văzând mucenicia fraţilor Evlampie şi Evlampia, puterea şi minunile Dumnezeieşti care s-au lucrat în timpul muceniciei lor. Ei, cu toţii, s-au încununat cu cununile muceniciei, sălăşluindu-se în locaşurile Patriei Cereşti.

ACATISTUL SFINŢILOR MUCENICI EVLAMPIE ŞI EVLAMPIA

Tot în această zi, îi pomenim pe Sfinții 200 de Mucenici, care au pătimit împreună cu Sfântul Mucenic Evlampie († 296).

Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Cuvios TEOFIL Mărturisitorul din Tiberiopole în Bulgaria († 716).

**Sfinții Mucenici EVLAMPIE şi EVLAMPIA, sora lui şi**
**Sfântul Cuvios TEOFIL Mărturisitorul**

Teofil a fost de neam slav şi se trăgea din Macedonia, de pe lângă locul numit Strumiţa. El s-a tuns monah din fragedă copilărie, iar după oarece vreme şi-a întemeiat propria Mânăstire. El a luat suferinţe de la nelegiuitul împărat iconoclast Leon Isaurul şi ar fi murit în torturi, dacă nu ar fi reuşit să îl convingă pe judecătorul Hypaticus de adevărul cinstirii Sfintelor Icoane. Convingîndu-se că cinstirea Sfintelor Icoane înseamnă cinstirea Adevărului, Guvernatorul Hypaticus 1-a eliberat pe Sfântul Teofil. Astfel, Sfântul s-a întors la Mânăstirea lui şi a trecut la puţin timp după aceea la locaşurile bucuriei celei cereşti, anul fiind 716.

Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Cuvios VASIAN din Siria, egumen la Constantinopol în vremea împăratului Marcian († 458).

În timpul domniei dreptcredinciosului împărat Marchian, acest Sfânt a sosit la Constantinopol din Antiohia, la anul 450. Mare a fost nevoinţa lui şi mare şi puterea făcătoare de minuni, lui dăruită, de la Domnul. Sfântul Vasian a dobândit la Constantinopol cam la 300 de ucenici, între ei s-a numărat şi Sfânta Matrona. Împăratul Marchian a ctitorit o slăvită Mânăstire întru numele Sfântului Vasian, care există şi în ziua de azi.

Tot în această zi, îi pomenim pe :

Sfinţii Mucenici Monahi de la Sfânta Mânăstire Zografu († 1283)

După ce împăratul Mihail Paleologul a semnat nelegiuita unire cu Roma de la Lyons, ca să poată obţine sprijin militar din Occident împotriva bulgarilor şi sârbilor, monahii din Sfântul Munte au trimis împăratului scrisoare prin care înfierau această unire eretică şi îl rugau pe împărat să se lepede şi el de ea şi să se întoarcă la ortodoxie. Papa a trimis o armată întreagă în ajutorul împăratului. Latinii au intrat în Sfântul Munte şi au comis atrocităţi mai barbare şi mai bestiale decât cele comise de turci de-a lungul a 500 de ani.

După ce i-au spânzurat pe toţi Părinţii din Protaton [Sinaxa Sfântului Munte, forul conducător al Athosului] şi au omorât mulţime de monahi din Mânăstirile Vatopedi, Ivirul şi altele, ei s-au repezit cu sălbăticie diavolească şi ucigaşă auspra Mânăstirii Zografu. Fericitul Egumen Toma a sfătuit obştea ca oricine dintre ei doreşte să scape cu viaţă, să iasă din Mânăstire şi să se ascundă, iar cei care vor să moară de moarte mucenicească, să rămână. Astfel, în Mânăstire au rămas 26 de bărbaţi: Egumenul Toma, 21 de monahi şi 4 mireni, lucrători cu mâinile la Mânăstire : Monahii Varsanufie, Chiril, Mica, Simon, Ilarion, Jov, Iacob, Ciprian, Sava, Iacob, Martinian, Cosma, Serghie, Pavel, Mena, Ioasaf, Ioanichie, Antonie, Eutimie, Dometian şi Partenie şi 4 mireni. Ei cu toţii s-au închis în turnul Mânăstirii. Latinii au năvălit înăuntru şi au dat foc turnului.

Astfel şi-au aflat mucenicească moarte prin foc cei 26 de monahi eroi, mărturisitori ai lui Hristos. În timp ce turnul ardea în vâlvătaia focului, cei dinăuntru cântau Sfinţii Psalmi ai lui David şi Imnul Acatist către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria. Ei şi-au dat Sfintele lor suflete în Mâna lui Dumnezeu în 10 zile ale lunii Octombrie, din anul 1283.

În luna Decembrie a aceluiaşi an a murit în mizerie împăratul Mihail Paleologul cel lipsit de onoare şi de cinste, pe când Regele Milutin al Sârbilor s-a ridicat împotriva lui, ca apărător al ortodoxiei.

Sfântul Mucenic Teotecn din Antiohia (secolul III-IV) ;

Necredinciosul împărat Maximilian, venind în Antiohia, a făcut praznic necuraţilor săi zei şi a dat poruncă ca mai întîi ostaşii să aducă jertfe la idoli şi după aceea tot poporul. Şi erau în rînduiala ostăşească mulţime de creştini care, nevrînd să se supună la acea fără de Dumnezeu poruncă, îşi lepădau semnele lor cele ostăşeşti şi primeau munci pentru Hristos. Între aceştia era un bărbat cinstit şi slăvit în toată Antiohia pe nume Teotecn, spre care căutând Maximilian, i-a zis: „Oare nici tu, Teotecne, nu crezi în zeii Die şi Apollon la care voiam să te rânduiesc jertfitor mare şi toată lumea să aducă jertfe sub stăpânirea ta, ca tu să stăpâneşti jertfele şi pe toţi jertfitorii?” Iar Teotecn i-a răspuns: „Eu cred în Hristos Dumnezeu şi Lui voiesc să mă aduc pe mine jertfă vie”. Atunci Maximilian a poruncit ca Teotecn să fie dezbrăcat de haina cea ostăşească şi să fie îmbrăcat în haine femeieşti şi să toarcă cu femeile. Iar după 3 săptămâni, chemându-l, i-a zis: „Jertfeşte zeilor, ca să nu-ţi pierzi viaţa în chinuri”. Iar Teotecn n-a răspuns împăratului. Şi a poruncit împăratul să fie legat de un lemn şi să fie pus sub picioarele lui un fier înroşit în foc, iar cu alte fiare i-au tăiat lui toate venele. Dacă l-au văzut că nu se pleacă, a poruncit să se pregătească o căldare cu pucioasă şi cu smoală şi, fierbând-o foarte mult, să arunce în pucioasă şi smoală pe Sfânt. Şi fiind aruncat Sfântul acolo, cu Puterea lui Dumnezeu, îndată s-a stins focul şi căldarea s-a răcit, iar Mucenicul a rămas nevătămat. Şi, înfricoşîndu-se Maximilian, a poruncit ca Mucenicul să fie dus în temniţă şi, după aceea, a dat poruncă lui Zegnat, un sutaş de al său, să-l chinuiască în tot chipul în care va voi.

În temniţă era închisă şi o fecioară, pe nume Alexandra, pentru că mărturisea pe Hristos şi Zegnat a aruncat lângă dânsa pe Teotecn, zicând către amândoi: „Iată, vă dau răgaz 3 zile ca să vă gîndiţi. Şi dacă după 3 zile, scoţându-vă, dacă veţi asculta porunca împăratului, cu mare cinste veţi fi cinstiţi, iar de nu veţi asculta porunca, în chinuri cumplite vă voi pierde pe amândoi”. Apoi după 3 zile, scoţându-i pe ei din temniţă, i-a întrebat: „Oare v-aţi socotit acum, ca să vă supuneţi poruncii împăratului şi să jertfiţi zeilor?” Dar ei erau neînduplecaţi. Atunci a poruncit ca pe fecioară s-o ducă într-o casă şi a rânduit ca 2 ostaşi s-o batjocorească. Iar Teotecn cugeta cum ar putea s-o izbăvească pe Alexandra de necinste şi mai înainte ca aceşti 2 ostaşi să intre la dânsa şi-a scos hainele de pe el şi i le-a dat ei, zicându-i: „Îmbracă-te cu hainele mele şi fugi, ca să nu-ţi batjocorească păgânii curăţia ta!” Iar el s-a îmbrăcat în hainele ei şi şedea; iar când au intrat ostaşii în temniţa fecioarei l-au aflat pe Teotecn îmbrăcat în haine femeieşti şi, luându-l pe el, l-au dus la Zegnat. Acesta, mâniindu-se, mai întâi a poruncit să-i taie limba şi după ce l-a bătut mult timp, a legat de grumazul lui o piatră de moară şi l-a aruncat în râu. Şi aşa s-a sfârşit Mucenicul lui Hristos. Iar cinstitele lui Moaşte s-au găsit în cetatea Ciliciei şi, luându-le creştinii, le-au dus cu cinste la locurile lui natale, mărind pe Unul Dumnezeu în Treime, căruia I Se cuvine mărirea în veci. Amin!

Sfântul Ierarh CHERBONIE, episcop de Verona în Italia († 400) ;

Sfântul Sfințit Mucenic PINIT, episcop de Cnosos în insula Creta († 180)

Sfântul Ierarh CHERBONIE, făcătorul de minuni, episcop de Piombino-Toscana în Italia († 580) ;

Sfântul Sfințit Mucenic CETEO, episcop de Amiterno în Italia († 597) ;

Sfântul Ierarh PAULIN, episcop de York în Marea Britanie († 10 Octombrie 644, Rochester, Anglia)

Sfântul Sfințit Mucenic GRIGORIE, mitropolit de Niceea, mărturisitor pentru Sfintele Icoane ;

Sfântul Ierarh AMFILOHIE, episcop de Vladimir în Rusia († 1122) ;

Sfântul Cuvios ANTONIE din Leoknov în Rusia († 1611) ;

Sfântul Cuvios ANDREI, nebun pentru Hristos din Totma în Rusia (n.1638-† 10 Octombrie 1673)

Fiu al unei familii de ţărani analfabeţi, dar foarte evlavioşi‚ din regiunea Vologda (1638), Cuviosul Andrei şi-a primit educaţia în cadrul slujbelor Bisericii din satul său. Când i-au murit părinţii, a intrat ca frate în Mânăstirea Galici din Episcopia de Kostroma. Egumenul, care era un înţelept, a observat harismele lui duhovniceşti şi l-a încurajat să urmeze greaua şi neobişnuita asceză a nebuniei pentru Hristos. Aşadar, Andrei a părăsit Mânăstirea ca să urmeze o viaţă de rătăcitor, dar îl vizita adesea pe stareţul său pentru a-şi mărturisi faptele şi gândurile. Când stareţul său a plecat din această viaţă, Andrei s-a stabilit lângă Biserica Învierii din oraşul Totma, unde nu-l cunoştea nimeni.Toată noaptea se ruga, iar ziua aduna milostenii pe care apoi le împărţea săracilor. Iarna şi vara mergea desculţ şi se hrănea doar cu pâine şi apă. În fiecare an făcea un pelerinaj la Sfintele Locuri din regiune. Într-o zi, s-a întâlnit cu căpetenia unui trib sălbatic care suferea de o afecţiune a ochilor. Căpetenia a cerut de la ascetul, care avea deja faima de făcător de minuni, să-l vindece. Andrei a fugit, dar barbarul şi-a spălat ochii cu zăpada pe care păşise Sfântul şi s-a vindecat.
Slăbit de asceză şi de lipsuri, Cuviosul Andrei şi-a prevăzut ziua mutării sale şi a chemat un preot ca să-l împărtăşească cu Tainele cele Preacurate. La puţin timp după aceea, l-au găsit mort într-o cameră, unde cinstitul său trup răspândea o bună-mireasmă cerească (10 Octombrie 1673).

Mai târziu, Cuviosul s-a arătat unei bolnave în timp ce dormea, i-a dat să sărute Evanghelia pe care o ţinea în mână şi i-a spus să se ducă să se roage la mormântul său. Când s-a trezit, femeia era deja tămăduită.

Sfântul Ierarh INOCHENTIE (Smirnov), episcop de Penza (n.1784-† 1819)

Sfântul Inochentie Smirnov este cinstit de mulţi ani de poporul rus pentru viaţa lui ascetică şi minunile care s-au săvârşit prin rugăciunile lui. A fost şi scriitor de opere duhovniceşti care au avut un mare răsunet.

A fost recunoscut oficial ca Sfânt de către Biserica Rusă în august 2000.

Sfântul Sfințit Nou Mucenic TEODOR (Pozdeyevsky), arhiepiscop de Volokolamsk în Rusia, care a pătimit în timpul regimului comunist († 1937)

Tot în această zi, prăznuim Soborul Sfinţilor din Volânia în Ucraina.

Mulţi Sfinţi şi Drepţi au venit din Volânia, dar cei prăznuiţi după nume în Sobor, sunt :

Sfântul Ştefan din Lavra Peşterilor din Kiev, Episcop de Vladimir († 1094)
Sfântul Amfilohie († 1122), Episcop de Vladimir
Sfântul Yaropolk-Peter, Prinţ de Vladimir-Volhynia († 1086) (prăznuit şi pe 25 Mai şi 22 Noiembrie)
Sfântul Teodor (în monahism Teodosie) din Lavra Peşterilor din Kiev, Principe de Ostrog († 1483) (prăznuit şi singur, pe 28 August)
Sfânta Iuliana, fecioara, Prinţesă de Olshansk († cca. 1540), care odihneşte în Lavra Peşterilor din Kiev (prăznuită şi pe 6 Iulie)
Sfântul. Iov, Egumen şi făcător de minuni de la Poceaev († 1651)
Sfântul Ieromonah Macarie, Arhimandrit la Kanev, Obruch şi Pinsk († 1678) (prăznuit şi pe 7 Septembrie, 13 Mai şi 25 Mai)

Tot în această zi, cinstim Sfânta Icoană „Acatist” a Maicii Domnului de la Sfânta Mânăstire Zografu.

În veacul al XIII-lea, după ce Mihail al VIII-lea Paleologul (1261-1282) a semnat nelegiuita unire cu Roma de la Lyons, monahii din Sfântul Munte au trimis împăratului o scrisoare prin care înfierau această unire eretică şi îl rugau pe împărat să se lepede de aceasta şi să se întoarcă la Ortodoxie. Hotărât să impună, cu forţa, unirea Bisericilor, pentru ca papa să acorde sprijinul său politic Imperiului Bizantin pe care tocmai îl reîntregise în urma ocupaţiei latine, împăratul Mihail Paleologul, sfătuit de Patriarhul Ioan Vekkos (1275-1282), s-a ridicat împotriva monahilor pe care până atunci îi protejase şi a trimis soldaţi latini în Muntele Athos pentru a-i supune, cu preţul unor masacre sângeroase, pe monahii care nu voiau să recunoască această unire închipuită. După ce i-au spânzurat pe toţi Părinţii din Sinaxa Sfântului Munte (forul conducător al Athosului) şi au omorât mulţime de monahi din Mănăstirile Vatoped şi Iviron, soldaţii s-au repezit cu sălbăticie diavolească şi ucigaşă asupra Mănăstirii Zografu.

În vreme aceea, în Mănăstirea Zografu viețuia un monah cu frică de Dumnezeu care avea ascultare la via din apropierea Mânăstirii. Acest părinte avea obiceiul să citească de mai multe ori pe zi Acatistul Maicii Domnului.

În ziua în care soldaţii latini se îndreptau spre Mănăstirea Zografu, pe când călugărul citea Acatistul, și rostea cu evlavie „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”, a auzit de la Icoana Maicii Domnului, numită „Acatist” sau „Prevestitoarea” pe care o avea cu el următoarele: „Bucură-te și tu, Bătrânule!”. Auzind aceste cuvinte, Bătrânul s-a înfricoșat, dar Maica Domnului a continuat: „Nu te teme, du-te în Mânăstire și spune călugărilor să nu deschidă astăzi poarta, iar cei care sunt mai slabi în credință să se ascundă, că vin dușmanii mei și ai Fiului meu!” Ajungând la Mânăstire, Bătrânul a văzut Icoana care îi vorbise în chilia sa că atârnă acum deasupra porților Mânăstirii. Luând-o în brațe, a mers la stareț și i-a vestit toate. Fericitul Egumen Toma, adunând obștea, le-a spus despre cele ce se vor întâmpla și i-a întărit prin cuvinte duhovnicești. Cei care erau mai fricoși au fugit și s-au ascuns în pădure, iar starețul împreună cu 25 de călugări s-au închis într-un turn, luând cu ei și Icoana care îi vorbise Bătrânului. Nu după mult timp, au apărut cruciații și au cerut să li se deschidă poarta Mânăstirii, dar starețul le-a răspuns: „Plecați de aici, noi nu avem împărtășire cu voi, iar papei nu ne vom supune niciodată!” Soldații papei, forțând porțile și intrând în Mânăstire, au adunat de jur-împrejurul turnului lemne și crengi uscate și le-au dat foc, arzându-i de vii. După plecarea cruciaților, călugării care stătuseră ascunși s-au întors în Mânăstire și au aflat în turnul în care arseseră călugării numai Icoana Maicii Domnului, neatinsă de flăcări, dar înnegrită de fum. În amintirea acestei minuni, mai târziu, în stânga Bisericii mari s-a ridicat un Paraclis închinat Adormirii Maicii Domnului în care au așezat Icoana Maicii Domnului „Acatist” sau „Prevestitoarea”.

Călugării bulgari o numesc simplu «Hairiovo», adică «Bucură-te». Locul unde a avut loc arătarea minunată a Maicii Domnului este cunoscut până astăzi sub numele de Herovo.

ACATISTUL ICOANEI PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU „PREVESTITOAREA” (ICOANA „CĂLĂUZITOAREA” SAU ICOANA „ACATIST”), DE LA MÂNĂSTIREA ZOGRAFU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS

Și tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Cuvios AMBROZIE de la Optina (n.1812-† 1891), mare stareţ și povățuitor al vieții duhovnicești, care a adormit cu pace în anul 1891.

Sfântul Ambrozie este socotit vârful Părinților duhovnicești de la Mănăstirea Optina. El a întrupat virtuțile tuturor bătrânilor (părinților duhovnicești) în suișul lor cel mai înalt: smerenie sfântă, curăția minții și a inimii, dragoste îmbelșugată și jertfa de sine desăvârșită pentru mântuirea aproapelui.

Pentru că el atinsese adâncimile smereniei, Domnul l-a binecuvântat cu daruri duhovnicești prin care să vindece suflete bolnave. El citea inimile oamenilor și îi era îngăduit să cunoască trecutul, prezentul și viitorul oamenilor și le vorbea în chip nemijlocit cuvântul descoperit al lui Dumnezeu. Darurile lui era atât de mari, încât sute de oameni se adunau zilnic la coliba lui smerită din mijlocul Rusiei. Printre aceștia erau scriitorii Dostoievski, Tolstoi, Leontiev și Soloviev. Dostoievski a fost atât de impresionat de pelerinajul său la Optina și la Bătrânul Ambrozie, încât a scris ultimul și cel mai mare roman al său – Frații Karamazov – cu scopul vădit de a reprezenta chipul duhovnicesc al Mănăstirii Optina și pe Bătrânul Ambrozie.