HRISTOS A ÎNVIAT !

Păstrând în continuare lumina bucuriei Învierii lui Hristos în suflete şi înmulţindu-o prin plinirea Poruncilor, prin mărturisirea în faptă şi cuvânt a Adevărului descoperit de Viaţa noastră Cea veşnică, să ne gătim a trece pragul acestei vieţi pământeşti pentru a primi lumina şi mai covârşitoare a Împărăţiei Cerurilor, lumină cu totul lipsită de umbrele înţelegerii pământeşti.

ICOANA SFINTEI ÎNVIERI A DOMNULUI SAU DESPRE CRUCEA PAŞTELUI

ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS – SCARA UNIRII CERULUI CU PĂMÂNTUL, AŞEZATĂ PE TEMELIA IUBIRII, PRIN BIRUINŢA FĂCUTĂ ÎN ADÂNCURILE IADULUI

Cerul şi pământul dănţuiesc împreună, căci Hristos a desăvârşit lucrarea iubirii
Şi noi să mânecăm cu gândurile, ca să aflăm comoara tainelor Dumnezeirii !
E Ziua Învierii ; cu veşmânt de lumină s-a îmbrăcat tot pământul,
E veselie în ceruri şi Îngerii saltă, spre Hristos îndreptându-şi gândul.

Din temniţa mormântului a ieşit Soarele Cel veşnic, strălucind în înălţime
Şi ziua mântuirii a statornicit, chemând pe toţi să se împărtăşească din a Sa Iubire.
De înşelăciunea vrăjmaşului ne-am izbăvit prin Patimile Celui Ce a gustat rodul durerii,
Ca să nimicească blestemul celui ce s-a hrănit cu plăcerea păcatului neascultării.

Maica Ta, Hristoase, s-a umplut de lumina bucuriei, văzând Învierea Rodului binecuvântat al pântecelui
Şi Îngerii lăudând plinirea Gândului Tău Dumnezeiesc se hrăneau cu razele din taina adâncă a Cuvântului.
Inima cea nevinovată a celei ce ca o Mieluşea s-a jertfit pe Altarul durerii
Saltă acum de bucurie, văzând cum Soarele înţelegător aduce lumina Învierii.

Cum ai ieşit mai întâi din pântecele meu ca un luceafăr, iar acum din pântecele mormântului răsari ca un soare ?
Cum în trup fecioresc Te-am purtat, iar apoi aşezându-Te în încăperea morţii Te-ai sculat aducând tuturor luminare ?
Cum în peştera întunecată ai răsărit pe pământ, iar acum din mormânt ieşi ca dintr-o cămară a vieţii ?
Cum până în pântecele iadului Te-ai pogorât şi cu îndrăzneală Dumnezeiască ai zdrobit porţile morţii ?
Cum ai vindecat, Fiule, inima mea rănită de sabia întristării, căci acum simt numai dulcea Ta Mângâiere ?
Cum pe mine, cea fără ispită bărbătească, m-ai arătat Maică a Vieţii, iar mormântul morţii îl faci izvor de înviere ?
Cum cu scutece Te-am înfăşat, iar acum Tu ai lepădat giulgiurile, dezlegând patimile omenirii ?
Cum cei ce rătăceau prin noaptea păcatului acum se bucură văzând pe cerul inimii razele Luminii ?
Cum mormânturile le-ai pecetluit cu Biruinţa Ta şi în cetate s-au arătat cei ce s-au împărtăşit de darul Învierii ?
Cum Fiule şi Dumnezeul meu, ai arătat adâncul Iubirii Tale de oameni şi din sufletele chinuite ai izgonit boala întristării ?


Cu arma Crucii ai lovit, Hristoase, pântecele iadului care a slobozit pe cei ţinuţi în întunericul morţii
Şi zapisul păcatelor lui Adam l-ai rupt, Însuţi scriind vestea mântuirii lui în Cartea Vieţii.
Ca un Împărat ATotPuternic ai intrat în temniţa iadului, luminându-o cu putere
Şi razele bucuriei au strălucit în sufletele chinuite, slobozindu-le de veşnica durere.

Proorocul Ioan vede intrând pe Mântuitorul vestit Drepţilor ce pătimeau în iadul întunecat.
Iată ! Acesta este Cel despre Care v-am mărturisit că L-am văzut în trup ca pe un Miel nevinovat.
Să ne veselim, căci prin Crucea Sa ne-a gătit nouă loc de veşnică odihnă !
Suspinul să înceteze, căci Acesta ne va călăuzi spre veşnica lumină !
Adame, nu mai plânge, căci Hristos a venit să dezlege a ta nemângâiată întristare !
Eva, veseleşte-te şi adu muţumiri că pântecele fecioresc a adus a mântuirii luminare !

În pântecele maicii sale, Botezătorul a săltat mărturisind pe Stăpânul pogorât printre muritori,
Iar acum, în pântecele iadului dănţuieşte, căci a venit să-i facă pe oameni ai Vieţii veşnice purtători.
David se grăbeşte a lua Trâmbiţa Duhului, ca să dăruiască laude Celui Ce a plinit făgăduinţa mântuirii,
Solomon viersuieşte plin de înţelepciune, preamărind adâncul Bunătăţii Celui Ce a lucrat taina izbăvirii,
Moise se pleacă înaintea legământului desăvârşit sfinţit de Hristos cu sângele Dumnezeiesc,
Noe vede înălţarea corabiei mântuirii în care se va adăposti neamul omenesc,
Abel, cel ce a gustat moartea nevinovat aştepta Jertfa desăvârşită a Mielului ceresc
Şi toţi Proorocii văzători ai tainelor Cuvântului saltă văzând plinirea legământului părintesc.

Străină minune s-a vestit şi pământului prin Arătarea Mirelui înviat,
Femeile mironosiţe purtând în inimi testamentul Învierii spre Ucenici au alergat.
Bucuraţi-vă şi iarăşi bucuraţi-vă, că Împăratul slavei a urcat pe scara Crucii, ajungând iarăşi pe pământ !
Cel Ce este necuprins ne va înălţa acum şi pe noi să vedem tainele cereşti cele mai presus de gând.
Lepădaţi îndoiala, căci Cuvântul Său de bucurie şi acum străluceşte în inimile noastre !
Ucenici ai Domnului vestiţi tuturor că Mântuitorul a biruit toate legăturile firii neputincioase !

Sfântul Apostol Pavel s-a făcut propovăduitor al Învierii după ce a fost covârşit de lumina Dumnezeiască
Şi însuşi trăind minunea învierii sale din mormântul neştiinţei, a mărturisit lucrarea cu totul cerească.
Ridică-mă şi pe mine, Hristoase, din adâncul patimilor, ca Cel Ce Te-ai sculat din mormântul morţii !
Cu ploaia Darurilor Tale mă curăţeşte şi sufletul meu stricat de păcat îl împodobeşte cu miresmele Vieţii !

Ziua Învierii străluceşte şi în sufletele noastre, dăruindu-ne podoaba razelor gândurilor.
Cu acestea să luminăm şi inimile întristate lipsite de hrana înţelegătoare a cuvintelor !
Ca nişte spice, cuvintele în Adierile Duhului, se veselesc în lanul inimii rugătoare.
Veniţi să îmbrăţişăm pe toţi cu gânduri iubitoare, iertând toate prin gesturi de împăcare !

Legătura răutăţii să o zdrobim cu puterea Crucii dăruite de Împăratul Luminii,
Pe toţi să îi adăpostim în cămara inimii noastre deschizându-le uşa cu cheia iubirii,
Bucuria să înflorească în inima noastră şi mireasma ei să o împărtăşim tuturor,
Mărturisind că Hristos a îndepărtat mirosul stricăciunii omului muritor !

Făclia învierii ai aprins, Hristoase, în chip nevăzut în inimile Ucenicilor ce mergeau pe cale,
Însă ochii lor trupeşti erau acoperiţi de vălul neştiinţei, ce-i întunecau a vedea Dumnezeiasca luminare.
Cu ochii trupeşti şi nici chiar sufleteşti nu Te văd pe Tine, lăsându-mă biruit de întristare,
Dar prin gânduri din care curg lumină, întăreşte-mi nădejdea că doar Tu îmi poţi da ridicare !

Dezlegat-ai frica din sufletele femeilor mironosiţe şi le-ai sfinţit propovăduitoare ale Învierii Tale.
Întărite de binecuvântarea Dumnezeiască cu picioare vesele au mers să vestească a Ta minunată lucrare.
Hristos a înviat, legând şi omorând cu arma Crucii balaurul morţii, care înfricoşa pe Adam, cel deznădăjduit !
Eva a primit cuvântul morţii care a înecat tot neamul omenesc, iar femeile iau cuvântul Vieţii vestindu-l cu gând smerit.

Petru alergat-a la mormânt şi mişcat de vestea minunată a uitat împietrirea lepădării,
Dar dragostea tănuită în suflet de Ioan ardea mistuitor şi mai repede a ajuns la mormântul învierii.
Pe mine, cel ce mult ţi-am greşit cu lepădările de Poruncile Tale, învredniceşte-mă a ajunge la izvorul tainelor,
Care răsare din mormântul întunecat al inimii mele, când raza Milostivirii Tale trece peste norul greu al păcatelor !

Pacea Ta ai revărsat-o în inimile Apostolilor, tămăduindu-i de teama omenească
Şi văzând pe Domnul stând în mijlocul lor au lepădat din sufletele grija cea lumească.
Pe mine, cel ce pururea dorm cu somnul adânc al lenevirii, mă trezeşte la vederea tainelor mântuirii !
Luminează ochii sufletului meu, dăruindu-mi făclia Învierii Tale, ca să-mi povăţuiască calea desăvârşirii !

Purtând în sine Izvorul sfinţirii tuturor, mormântul s-a sfinţit, umplându-se de mireasma Vieţii.
Vino şi în inimile noastre omorâte de păcat, Hristoase şi le înviază ridicându-le din adâncul morţii !
Crucea ce era pecetluită de ocară acum a fost sfinţită ca semn de mare cinste,
Căci fiind aşezat pe ea ai sfinţit-o, prin aceasta întărind pe cei ce urcă spre virtute.

Pe masa inimii să aşezăm florile înţelegătoare ale gândurilor iubirii,
Cu care să ne acoperim şi mintea, vestind biruinţa Înfrumuseţătorului zidirii !
Hristos, în mijocul nostru fiind, umple cu lumina Iubirii Sale sufletele umbrite de însingurare
Şi întăreşte legătura bucuriei care uneşte sufletele ce împreună aduc Domnului cântare.

Să lepădăm haina răutăţii şi gândul să-l strălucim cu razele tainelor Dumnezeieşti,
Cu înţelegere să ne aplecăm asupra neputinţei omeneşti, neizgonind din inimă pe cei neputincioşi.
Din acelaşi pahar al Bucuriei lui Hristos să bem şi la aceeaşi masă să ne veselim,
Căci Hristos se dă spre hrană tuturor şi Lui laudă după vrednicie să-i împletim !

Iisuse, Chemarea tuturor în Altarul ceresc al bucuriei, nu mă lepăda la porţile întristării,
Iisuse, Tămăduirea celor neputincioşi, risipeşte din sufletul meu viforul durerii,
Iisuse, Masa Cea cerească înconjurată de cântări îngereşti, hrăneşte-mă pe mine cel sărăcit,
Iisuse, Cununa biruinţei desăvârşite, împodobeşte sufletul meu cu frumuseţea gândului smerit,
Iisuse, Dăruitorul valurilor bucuriei care au înecat întristarea Evei, cufundă întristarea mea în adâncul Iubirii Tale,
Iisuse, Ştergerea blestemului lui Adam cu roua iubirii, pomeneşte-mă şi pe mine, ca tâlharul, dând-mi gând de luminare,
Iisuse, Ridicarea celor căzuţi în deznădejde pe scara iubirii, scoate-mă din adâncul patimilor,
Iisuse, Lumina ce a acoperit întunericul inimii ca un văl, ridică-mi de pe minte veşmântul păcatelor,
Iisuse, Soarele înţelepciunii ce împărtăşeşte razele veşniciei, luminează gândul meu întunecat,
Iisuse, Jertfa ce străluceşte pe masa inimii, dă-mi să mă împărtăşesc de Slava Ta în chip curat,
Iisuse, Cuvântul vieţii Care hrăneşte prin cuvinte inimile umilite, fă inima mea izvor al cuvintelor înţelepciunii,
Iisuse, Nădejdea biruinţei în lupta duhovnicească, în vremea ispitei dăruieşte-mi acoperământul luminii,
Iisuse, Dragostea Cea netâlcuită de gândul omenesc, dă la o parte de la mormântul inimii piatra deznădăjduirii,
Iisuse, Calea Cea adevărată pe care merg pelerinii mântuirii, fereşte gândul meu de cărările rătăcirii,
Iisuse, Izvorul de lumină ce risipeşte întunericul minţii, îndrepteză-mă pe drumul nepătimirii,
Iisuse, Bucuria inimilor ce saltă pe podul rugăciunii, ocroteşte-mă de căderea în lacul deznădăjduirii,
Iisuse, deschizătorul porţilor iadului cu cheia Crucii, deschide şi inima mea cu cheia iubirii,
Iisuse, Odihna Care veseleşte sufletele ce Te caută neîncetat, dă-mi să Te aflu şi eu în biserica inimii,
Iisuse, Îndelunga răbdare neclătinată de neputinţele noastre, aprinde în inima întunecată făclia învierii,
Iisuse, Ridicarea cu blândeţe a celor căzuţi în deznădejde, învaţă-mă a merge nebăut pe podul răbdării !

În ziua sărbătorii Învierii Domnului, în toată Săptămâna Luminată (I-a săptămână de la Învierea Domnului până  Duminica următoare : Duminica Tomii.), precum şi la Odovania Paştilor (Miercuri, înainte de Înălţarea Domnului) rugăciunile dimineţii şi ale serii sunt înlocuite de CEASURILE SFINTELOR PAŞTI. De asemenea, în Săptămâna Luminată, în locul Paraclisului către Născătoarea de Dumnezeu, se citeşte CANONUL ÎNVIERII, iar ACATISTUL SFINTEI ÎNVIERI A DOMNULUI se citeşte de la Paşti până la Înălţarea Domnului.

Surse bibliografice :

  1. https://images.icon-art.info/main/01400-01499/01407_hires.jpg ;
  2. http://safiisanatos.ro/wp-content/uploads/2014/05/Invierea-Domnului.jpg

Alătură-te conversației

3 comentarii

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: