ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS ARSENIE CEL MARE

Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare

(8 Mai)

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !

Doamne miluieşte ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean ! Amin !

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca un Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul Mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc!

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Doamne miluieşte ! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru Credincioşia Ta, auzi-mă, întru Dreptatea Ta! Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta! Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate Lucrurile Tale, la faptele Mâinilor Tale m-am gândit. 

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu! Nu-Ţi întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt! Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea! Arată-mi Calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu! 

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne! Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă! Întru Dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu! Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău! 

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Apoi, se zice Troparul Sfântului Cuvios Arsenie cel Mare (Glasul al 8-lea) :

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu Minunile, Arsenie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Apoi, se zice Condacul Sfântului Cuvios Arsenie cel Mare (Glasul al 2-lea) :

Viaţa Îngerilor în trup primind, Arsenie, de Dumnezeu purtătorule şi cinstei lor te-ai învrednicit, înaintea Scaunului Stăpânului împreună cu dânşii stând şi tuturor cerând Dumnezeiască iertare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ?

Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea Îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea! Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru Cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată Adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale Înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce Faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le! Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele! Nu mă lepăda pe mine de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine! Dă-mi mie bucuria Mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte! Învăţa-voi pe cei fără de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ! Bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună Voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului! Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.

Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare

Condacul 1

Fiind eu cu totul străin de taina smereniei şi având ochii inimii orbiţi de patima mândriei, cum voi vedea strălucirea şi frumuseţea darurilor cu care ai fost împodobit de Mâna Dumnezeiască ? Ci, te rog, Cuvioase Părinte Arsenie, să luminezi mintea mea, cea rănită de gândurile rele, ca, împreună cu tine să cânt Domnului : Aliluia !

Icosul 1

Având din pruncie în cămara inimii făclia dorului Dumnezeiesc, ai alergat spre palatul Vieţii şi cu suspinurile inimii ai bătut la uşa milostivirii Părintelui Ceresc, ca să te primească întru odihna Sa, cea întru care nu se află amintirea nici unui gând lumesc. Iar noi, văzând râvna ta pentru vieţuirea îngerească, îţi grăim cu umilinţă :
Bucură-te, căutătorule al comorii mântuirii !
Bucură-te, următor al Glasului Duhului !
Bucură-te, râvnă nestinsă de viforul ispitelor !
Bucură-te, podoaba cea luminoasă a Sfinţilor !
Bucură-te, far al Înţelepciunii Dumnezeieşti !
Bucură-te, munte al doririlor duhovniceşti !
Bucură-te, pecetea nestricată a desăvârşirii !
Bucură-te, călător neabătut pe cărările iubirii !
Bucură-te, depărtare de deşertăciunile lumii !
Bucură-te, râvnitor al unirii cu cele cereşti !
Bucură-te, intrare în Împărăţie prin uşa pocăinţei !
Bucură-te, izvor nesecat al umilinţei !
Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, podoaba Monahilor !

Condacul al 2-lea

Desăvârşindu-te în învăţătura cea omenească, ţi-ai îndreptat gândurile pe cărările înţelepciunii Dumnezeieşti şi, fiind sfinţit diacon al bisericii celei mari din Roma, te osteneai ca să ajungi vrednic locaş al Duhului, cântând cu îngerii neîncetat : Aliluia !
Icosul al 2-lea
Voind împăratul Teodosie a afla dascăl iscusit pentru fiii săi, care să-i povăţuiască şi către înţelepciunea Dumnezeiască, ai fost trimis împotriva voinţei tale la Constantinopul, unde învăţând pe copii frica lui Dumnezeu, te-ai încununat cu mare slavă de la oameni, dar noi doritori aceleiaşi învăţături ne mângâiem cu aceste cântări :
Bucură-te, izvor de înţelepciune Dumnezeiască !
Bucură-te, sălaş al luminii duhovniceşti !
Bucură-te, povăţuitor pe cărările fricii de Dumnezeu !
Bucură-te, iscusit dascăl sfinţit prin suflarea Duhului !
Bucură-te, cer strălucit de stelele gândurilor cuvioase !
Bucură-te, făclie nepieritoare a înţelepciunii cereşti !
Bucură-te, vas smerit purtând comoara darurilor !
Bucură-te, îndemnător spre limanul pocăinţei !
Bucură-te, piatră nesfărâmată de valurile slavei lumeşti !
Bucură-te, biruitor asupra patimilor sufleteşti !
Bucură-te, carte a gândurilor înţelepciunii !
Bucură-te, scânteie din slava nepieritoare a Treimii !
Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, podoaba Monahilor !
Condacul al  3-lea
Nesuferind cinstea şi slava lumească cu care erai înconjurat, inima ta smerită suspina după odihna Dumnezeiască ascunsă sub chipul vieţuirii monahiceşti, pentru care te rugai în taină Domnului, cântând cu gând luminat : Aliluia !
Icosul al 3-lea
Auzind glas de sus: ,,Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui! ”, cu bucurie ai părăsit palatul împărătesc şi suindu-te în corabia mântuirii, ai călătorit netulburat pe valurile voinţei Dumnezeieşti. Ajungând în Alexandria, la schitul pustiei, ai minunat pe toţi cu smerenia ta, pentru care avva Ioan Colov te-a fericit, zicând :
Bucură-te, aflarea căii mântuirii !
Bucură-te, trecere netulburată prin valurile ispitelor !
Bucură-te, ajungerea la limanul desăvârşirii !
Bucură-te, vieţuire îngerească mai presus de legile firii !
Bucură-te, urcuş pe scara rugăciunii !
Bucură-te, pildă neînchipuită de umilinţă curată !
Bucură-te, ieşire din tulburarea lumii !
Bucură-te, curăţire de întinăciunea patimilor !
Bucură-te, altar al rugăciunii curate !
Bucură-te, podoabă a îngerilor în trup !
Bucură-te, osteneală aducătoare de mântuire !
Bucură-te, povăţuitor spre tainele înţelepciunii !
Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, podoaba Monahilor !
Condacul al 4-lea
Arătându-ţi glasul Dumnezeiesc că fuga de oameni şi petrecerea în linişte drept rădăcină a curăţiei, ai alergat spre pustie, unde petrecând în chilie ai păzit cu osârdie tăcerea. O, minune! Întru aceast canon al tăcerii ai cules din brazdele inimii roadele mântuirii, pe care jertfindu-le la masa rugăciunii, aduceai cu îngerii tămâia cântării de : Aliluia !
Icosul al 4-lea
Nedumerit, părintele Marcu voind să afle pricina duhovnicească ascunsă în spatele fugii tale de oameni, a primit de la tine răspuns cules din valurile înţelepciunii Duhului. Deci, ca celui ce nu poţi lăsa pe Dumnezeu, ca să vieţuieşti cu oamenii, nu îndrăznim decât a trimite către tine, aceste smerite cântări :
Bucură-te, aflarea comorii mântuirii !
Bucură-te, tăcere roditoare de darurile înţelepciunii !
Bucură-te, fântână adâncă a apei Duhului !
Bucură-te, petrecere neîncetată în lumina Feţei Treimii !
Bucură-te, văzătorul celor străine privirii gândului omenesc !
Bucură-te, sălaş tainic al înţelepciunii de sus !
Bucură-te, purtarea gândurilor pe scara rugăciunii !
Bucură-te, călător iscusit pe calea desăvârşirii !
Bucură-te, vindecarea rănilor sufleteşti cu untdelemnul rugăciunii !
Bucură-te, minte văzătoare a tainelor cereşti !
Bucură-te, fugă de lume spre păstrarea focului Dumnezeiesc !
Bucură-te, înconjur al lumii cu legătura rugăciunii !
Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, podoaba Monahilor !
Condacul al 5-lea
Socotindu-te mort faţă de lume, ai alergat ca un înger pe scara rugăciunii şi păzind rânduiala tăcerii, ai ascultat adierile line ale Duhului ce-ţi şopteau tainele Împărăţiei cerurilor. Numai la acestea luând aminte şi trecând cu vederea gândurile ispitelor, ai săltat cu duhul întru bucuria cântării de : Aliluia !
Icosul al 5-lea
Vedenie minunată a arătat Domnul, deosebind înălţimea lucrărilor duhovniceşti plinite pentru numele Său. Fericitul Moise, primind pe toţi oamenii şi ospătându-i cu cuvânt duhovnicesc, petrecea împreună cu îngerii în corabia mântuirii, dar tu, cuvioase, păzind tăcerea erai călăuzit de Însuşi Dumnezeu, pentru care te fericim :
Bucură-te, înălţime a vieţuirii duhovniceşti !
Bucură-te, lucrare odrăsluitoare de roade nevăzute !
Bucură-te, acoperirea înţelepciunii cu vălul tăcerii !
Bucură-te, tămăduirea fraţilor doar cu doctoria rugăciunii !
Bucură-te, ascultarea glasului Dumnezeiesc în cămara inimii !
Bucură-te, corabie îndreptată de Duhul Dumnezeiesc !
Bucură-te, cuprinderea iubirii părinteşti cu aripile rugăciunii !  
Bucură-te, îndreptarea tuturor razelor gândurilor spre tronul Treimii !
Bucură-te, desfătare de privirea Dumnezeiască !
Bucură-te, străbaterea neîncetată a căilor rugăciunii !
Bucură-te, oglindă îngerească a tainelor Luminii !
Bucură-te, îmbrăţişare cu toată puterea sufletului a Dorului Dumnezeiesc !
Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, podoaba Monahilor !
Condacul al 6-lea
Inima fiindu-ţi străpunsă de săgeata umilinţei neîncetat ochii tăi izvorau râuri de lacrimi aduse ca jertfă, spre curăţirea păcatelor, Celui Ce ne-a izvorât nouă din coasta Sa curgerile iertării. Dar noi, cu inimi istovite de seceta împietririi şi lipsiţi de lacrimile cele duhovniceşti te rugăm să înfăţişezi durerile sufletelor noastre înaintea tronului Preasfintei Treimi cu cântarea : Aliluia !
Icosul al 6-lea
Ingerul ţi-a arătat prin vedenii cele trei pricini pentru care pierd oamenii darul mântuirii: mândria, ca ultimă piedica a celor îmbunătăţiţi, nepărăsirea păcatelor de către cei ce se ostenesc şi spre fapta bună şi adăugarea de mai mari fărădelegi peste fărădelegi a celor lipsiţi de pocăinţă.

Împărtăşindu-ne şi noi de folosul acestei vedenii spuse ucenicilor tăi, îţi aducem daruri de mulţumire ca acestea :
Bucură-te, părtaş la descoperirile Dumnezeieşti !
Bucură-te, îndemnător spre calea pocăinţei !
Bucură-te, râu nesecat al înţelepciunii !
Bucură-te, carte a tainelor îngereşti !
Bucură-te, sprijinirea înălţării duhovniceşti !
Bucură-te, cetate nebiruită de gândurile mândriei !

Bucură-te, izvor al cuvintelor Vieţii !
Bucură-te, stâlp neclătinat al rugăciunii !
Bucură-te, povăţuitor al monahilor spre vieţuirea îngerească !
Bucură-te, vas al darurilor Dumnezeieşti !
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în mâhnire !
Bucură-te, cunună a vieţuirii sihăstreşti !
Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, podoaba Monahilor !
Condacul al 7-lea
Numaiputând suferi ispitele ce băteau la uşa inimii tale prin tulburarea liniştii de către oameni, ai părăsit chilia ta şi pe cei doi ucenici, care s-au rănit de sabia întristării pentru plecarea ta. Dar iubirea de oameni a Stăpânului a îngăduit să cazi în boală grea, ca să te întorci la cei mâhniţi, ca împreună să cântaţi    Domnului  : Aliluia !
Icosul al 7-lea
Voind a linişti sufletul fratelui tulburat de valurile păcatelor, arătând că toate patimile se nasc din voinţa minţii şi din gândurile ei spurcate, l-ai sfătuit să se străduiască neîncetat ca cele zugrăvite în minte să fie plăcute lui Dumnezeu. Noi, cei slăbiţi de mulţimea păcatelor şi nepricepuţi în lucrarea duhovnicească, cerem ajutorul rugăciunilor tale, aducându-ţi ca plată smeritele noastre rugăciuni :
Bucură-te, propovăduitor al înţelepciunii Sfinţilor Părinţi !
Bucură-te, liniştirea grabnică a sufletelor tulburate !
Bucură-te, sfetnic în lucrarea cea duhovnicească !
Bucură-te, îndreptarea minţii spre contemplarea lui Dumnezeu !
Bucură-te, tăierea rădăcinii patimilor necuvioase !
Bucură-te, odihnirea minţii întru smerita cugetare !
Bucură-te, alergare spre limanul înţelepciunii Dumnezeieşti !
Bucură-te, ridicarea noastră din adâncul păcatelor !
Bucură-te, arderea neghinelor răutăţii cu focul Duhului !
Bucură-te, carte de taină a înţelepciunii !
Bucură-te, petrecere întru lumina Duhului !
Bucură-te, făclie aprinsă din focul înţelepciunii Cuvântului !
Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, podoaba Monahilor !
Condacul al 8-lea
Mărturisit-ai înaintea tuturor că Dumnezeu Se arată tuturor celor ce-L caută cu adevărat, dar rămâne numai cu cei ce-L ţin pe El prin viaţă curată. Străini fiind noi de cunoaşterea Stăpânului şi de vieţuire cu înţelepciune, alergăm pe căile rugăciunilor tale, ca dobândind smerenia cea curată, să ne învrednicim de petrecerea cu Împăratul vieţii în cântarea de : Aliluia !
Icosul al 8-lea
Arătat-ai Sfinte părinte, că puţini sunt aceia care se îngrijesc nu numai de curăţia trupului, ci şi de cea a sufletului. Recunoscându-ne şi noi, în oglinda cuvintelor tale, ca morminte văruite, pe dinăuntru pline de spurcăciunile gândurilor rele, cădem înaintea ta cu umilinţă, cerând să ne izbăveşti de năvălirile ispitelor, ca să-ţi cântăm :
Bucură-te, împărtăşire de cuvânt duhovnicesc aducător de pocăinţă !
Bucură-te, străpungerea inimii cu săgeata umilinţei !
Bucură-te, glas ce răsună în mintea noastră înţelenită de patimi !
Bucură-te, descrierea priveliştii sufletului nostru întunecat !
Bucură-te, chemare grabnică la pocăinţă !
Bucură-te, descoperirea adevărurilor credinţei !
Bucură-te, arătătorul bolilor duhovniceşti !
Bucură-te, tămăduirea celor ţinuţi în legătura patimilor !
Bucură-te, ploaie de cuvinte izvorâte din adâncul inimii !
Bucură-te, luminarea celor căzuţi în groapa păcatului !
Bucură-te, frânghie a rugăciunii ce ne trage din adâncul patimilor !
Bucură-te, vindecarea tuturor cu doctoria smereniei lucrătoare !
Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, podoaba Monahilor !
Condacul al 9-lea
Îndrumatu-ne-ai părinte, ca să nu ne lenevim niciodată în citirea Dumnezeieştilor cărţi şi a psalmilor, căci deşi nu înţelege mintea noastră slabă înţelesurile înalte, diavolii se înfricoşează de cuvintele Duhului Sfânt, iar noi putem cânta netulburaţi : Aliluia !
Icosul al 9-lea
Chip îngeresc ca al lui Iacov având, te fereai a arăta faţa ta cuiva, iar cu neîncetatele lacrimi ce înrourau chipul tău stingeai focul cel stricător de suflet al patimilor. Noi, cei lipsiţi de lacrimile duhovniceşti, te rugăm ca să potoleşti cu râurile rugăciunilor tale focul cel gătit nouă dincolo pentru împietrirea şi nerodirea inimii noastre, grâind cu umilinţă :
Bucură-te, chip al vieţuirii îngereşti !
Bucură-te, podoabă a cinului monahicesc !
Bucură-te, frumuseţe a sufletului luminată de razele Treimii !
Bucură-te, căutarea slavei lui Hristos !
Bucură-te, râu nesecat de lacrimi curate !
Bucură-te, încununarea cu razele înţelepciunii Dumnezeieşti !
Bucură-te, corabie călătorind pe marea desăvârşirii !
Bucură-te, stingerea focului patimilor cu ploaia umilinţei !
Bucură-te, lucrător neîncetat al pământului mântuirii !
Bucură-te, nor duhovnicesc al tainelor Treimii !
Bucură-te, spălarea sufletului în baia lacrimilor rugăciunii !
Bucură-te, împodobirea inimii cu legătura nepătimirii !
Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, podoaba Monahilor !
Condacul al 10-lea
Cu înţelepciunea ta cea duhovnicească înţelegând meşteşugirile diavoleşti, ai îndemnat pe un frate să se depărteze de prăpastia gândurilor pricinuitoare de cădere şi să nu părăsească liniştea chiliei, unde poate auzi în taina inimii cântările îngereşti de : Aliluia !
Icosul al 10-lea
Mărturisit-ai părinte, că de multe ori te-ai căit de cuvântului grăit, dar de tăcere niciodată; însă noi, cei ce ne-am făcut izvoare ale grăirii în deşert, cu totul nesocotind cuvântul Mântuitorului, că va da omul socoteală pentru orice cuvânt deşert, mai înainte de a cădea în deznădăjduire, te rugăm să ne îndreptezi pe cărările tăcerii, ca să-ţi aducem doar şoaptele inimii :
Bucură-te, carte a umilinţei scrisă în tăcere de mâna Dumnezeiască !
Bucură-te, uimire îndemnătoare la tăcere !
Bucură-te, cunoscător al tainelor negrăite prin cuvânt omenesc !
Bucură-te, îndemnător la păzirea inimii de gândurile răutăţii !
Bucură-te, pildă de tăcere lucrătoare a mântuirii !
Bucură-te, vieţuire departe de pricinile păcătuirii !
Bucură-te, ascultător şi plinitor al cuvântului Dumnezeiesc !
Bucură-te, soare călăuzitor al monahilor spre desăvârşire !
Bucură-te, desăvârşit cunoscător al legilor duhovniceşti !
Bucură-te, sfinţitorul pământului inimii cu lacrimile umilinţei !
Bucură-te, pecetluirea gurii cu sabia Adevărului !
Bucură-te, vas al înţelepciunii Mântuitorului !
Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, podoaba Monahilor !
Condacul al 11-lea
Cunoscând lauda părintelui Pimen, care te-a fericit că în toate zilele vieţii tale ai plâns ca să te învredniceşti de veselia cea veşnică după moarea trupească, îţi aducem nevrednicele noastre rugăciuni, ca să te rogi Domnului să ne izbăvească pe noi, cei leneşi şi pururea neroditori, de plângerea cea veşnică, ca împreună s-I cântăm : Aliluia !
Icosul al 11-lea
Părintele Daniil descoperit-a înaintea tuturor faptele cele izvorâte din smerenia ta cea mare, căci tăceai nevoind a grăi din cărţi, nici scrisori nu trimiteai ca să nu te arăţi înţelept şi nici de slujirea altarului nu te atingeai, socotindu-te nevrednic. Iară noi, cei străini de faptele smereniei, minunându-ne de lucrarea ta îţi cântăm acestea :
Bucură-te, icoană a vieţuirii îngereşti !
Bucură-te, smerenie străină înţelegerii omeneşti !
Bucură-te, izvor nesecat de umilinţă !
Bucură-te, îngrădirea minţii cu sabia gândului smerit !
Bucură-te, păzirea cetăţii inimii de săgeţile răutăţii !
Bucură-te, alergare pe căile smereniei Vieţii !
Bucură-te, strălucirea sufletului cu podoaba cugetării smerite !
Bucură-te, carte a gândurilor Dumnezeieşti !
Bucură-te, înger în trup petrecând cu mintea în cer !

Bucură-te, zidirea turnului faptelor bune pe temelia smereniei !
Bucură-te, învăţător al umilinţei celei adevărate !
Bucură-te, luminarea minţii cu raza înţelepciunii !
Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, podoaba Monahilor !
Condacul al 12-lea
Cunoscând mai dinainte apropierea sfârşitului tău, ai poruncit fraţilor să te arunce în munte şi să nu facă milostenii spre pomenirea ta, ci doar să săvârşească aducerea Dumnezeieştilor jertfe pentru sufletul tău. Noi, minunându-ne de smerenia ta cea mare, cântăm întru cinstirea ta lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 12-lea
Mai înainte de ceasul morţii ai început a plânge şi a te tângui şi, întrebat de fraţi ai mărturisit că frica de moarte niciodată nu a lipsit de la tine, din ziua luării chipului îngeresc. Iar noi, cei ce încă înotăm în poftele acestei lumi cu nepăsare, îţi cântăm cu umilinţă :
Bucură-te, îndemnător spre plânsul pocăinţei !
Bucură-te, încununarea sufletului cu legătura întristării mântuitoare !
Bucură-te, munte al smereniei duhovniceşti !
Bucură-te, moştenitor al cereştii bucurii !
Bucură-te, stâlp neclintit al umilinţei !
Bucură-te, împreună vieţuitor cu Îngerii în cămările cereşti !
Bucură-te, gătirea de pe pământ cu haina umilinţei !
Bucură-te, curăţie a sufletului străin de deşertăciunile lumeşti !
Bucură-te, comoară a tainelor duhovniceşti !
Bucură-te, lucrător al mântuirii întru suspinurile inimii !
Bucură-te, primirea întru veselia cea netrecătoare !
Bucură-te, mijlocitor pentru a noastră iertare !
Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, podoaba Monahilor !
Condacul al 13-lea (acest Condac se zice de trei ori) :
O, PreaCuvioase Părinte Arsenie, cel ce toată viaţa te-ai ostenit să alergi pe cărările înţelepciunii, care duc la izvoarele smereniei lui Hristos, cel ce cu plânsul cel neîncetat ai deschis uşa Milostivirii Dumnezeieşti, nu ne lipsi pe noi, cei mult greşiţi, de rugăciunile tale, ci soleşte grabnic la Împăratul Cel Iubitor de oameni să ne lumineze mintea cu lumina pocăinţei, să mângâie inima noastră cu nădejdea mântuirii şi să împodobească sufletul nostru cu vălul cugetării la moarte, ca, izbăviţi de muncile cele veşnice, să cântăm împreună cu tine Domnului : Aliluia !

Apoi, iarăşi se zice Icosul întâi :

Având din pruncie în cămara inimii făclia dorului Dumnezeiesc, ai alergat spre palatul Vieţii şi cu suspinurile inimii ai bătut la uşa milostivirii Părintelui Ceresc, ca să te primească întru odihna Sa, cea întru care nu se află amintirea nici unui gând lumesc. Iar noi, văzând râvna ta pentru vieţuirea îngerească, îţi grăim cu umilinţă :
Bucură-te, căutătorule al comorii mântuirii !
Bucură-te, următor al Glasului Duhului !
Bucură-te, râvnă nestinsă de viforul ispitelor !
Bucură-te, podoaba cea luminoasă a Sfinţilor !
Bucură-te, far al Înţelepciunii Dumnezeieşti !
Bucură-te, munte al doririlor duhovniceşti !
Bucură-te, pecetea nestricată a desăvârşirii !
Bucură-te, călător neabătut pe cărările iubirii !
Bucură-te, depărtare de deşertăciunile lumii !
Bucură-te, râvnitor al unirii cu cele cereşti !
Bucură-te, intrare în Împărăţie prin uşa pocăinţei !
Bucură-te, izvor nesecat al umilinţei !
Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, podoaba Monahilor !

şi Condacul întâi :

Fiind eu cu totul străin de taina smereniei şi având ochii inimii orbiţi de patima mândriei, cum voi vedea strălucirea şi frumuseţea darurilor cu care ai fost împodobit de Mâna Dumnezeiască ? Ci, te rog, Cuvioase Părinte Arsenie, să luminezi mintea mea, cea rănită de gândurile rele, ca, împreună cu tine să cânt Domnului : Aliluia !

Şi apoi se face Otpustul :

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfântului Cuvios Arsenie cel Mare şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !

Surse bibliografice :

  1. http://www.biserica-geneva.ch/img/Pictura/Mari/14-SfCuvArsenie.jpg ;
  2. http://www.sinaxar.ro/cale/8-5.jpg ;
  3. http://ro.orthodoxwiki.org/Arsenie_cel_Mare ;
  4. http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.ro/2011/05/acatistul-preacuviosului-parintelui.html

Alătură-te conversației

1 comentariu

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: