SFINŢII ZILEI

În luna Martie, în ziua a optsprezecea, îl pomenim pe Sfântul Ierarh CHIRIL, ArhiEpiscopul Ierusalimului, unul din Sfinții Părinți care au participat la Sinodul al II-lea Ecumenic (n. 315-† 18 Martie 386, Ierusalim).

Sfântul Ierarh CHIRIL, ArhiEpiscopul Ierusalimului

Sfântul Chiril al Ierusalimului se află între cei mai importanți Părinți ai Bisericii care au păstorit Patriarhia Ierusalimului. Deopotrivă duhovnicesc și învățat, multe din scrierile sale au ajuns până la noi.

Sfântul Chiril s-a născut în Ierusalim la începutul celui de-al IV-lea secol. A fost ales Episcop al cetății în anul 348. Cu toate că în anul 325 Sinodul I Ecumenic de la Niceea condamnase arianismul ca erezie, totuși această eroare de învățătură tulbura Biserica în continuare. Apărător al Ortodoxiei niceene, Sfântul Chiril a fost alungat din scaunul patriarhal de 3i ori.
A ajuns însă în zilele binecuvântate ale celui de-al doilea Sinod Ecumenic care a restabilit Dreapta Credință în imperiu. La câțiva ani după acest al doilea sinod, adică în 18 Martie 386, a trecut la Domnul.

De la Sfântul Chiril avem păstrate mai multe scrieri. Sunt foarte cunoscute cele 24 de Cateheze sau cuvinte de instruire. Acestea au fost rostite în Biserica Sfântului Mormânt și notate de către cineva din auditoriu, după cum atestă o notă păstrată în câteva manuscrise vechi ale catehezelor. Scopul rostirii lor a fost pregătirea celor ce doreau să se boteze.

De asemenea, mai avem de la Sfântul Chiril o predică și o scrisoare adresată împăratului Constantius în care descrie o Minune întâmplată în Ierusalim, anume apariția semnului Sfintei Cruci pe cer, Minune confirmată de întreaga populație a Ierusalimului.

Pe lângă apărarea Ortodoxiei niceene, Sfântul Chiril al Ierusalimului ne-a lăsat învățături explicite despre Sfânta Euharistie.

Cine va îndrăzni să se îndoiască de asta, de vreme ce Însuși Domnul a spus: Acesta este Trupul Meu? scrie Sfântul Chiril. Cine se va îndoi vreodată să spună că nu este Sângele Lui, de vreme ce El Însuși a întărit și a spus: Acesta este Sângele Meu?

De aceea cu deplină încredințare să ne împărtășim ca din Trupul și Sângele lui Hristos pentru că în chipul pâinii ți se dă Trupul Său, iar în chipul vinului ți se dă Sângele Său, ca împărtășindu-te din Trupul și Sângele lui Hristos să devii un trup și un sânge cu El. Pentru că astfel vom deveni Hristofori, adică Purtători de Hristos, deoarece Trupul și Sângele Său pătrund în mădularele noastre și așa ajungem după cuvintele Sfântului Petru părtași Dumnezeieștii firi.

Ceea ce pare pâine, nu este pâine, deși are gust de pâine, ci Trupul lui Hristos; iar ceea ce pare vin, nu este vin, deși are gust de vin, ci Sângele lui Hristos.”

Sfântul Ierarh CHIRIL, ArhiEpiscopul Ierusalimului

Troparul Sfântului Ierarh Chiril, ArhiEpiscopul Ierusalimului (Glasul al 4-lea):

Îndreptător Credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta, ai câștigat, cu smerenia, cele înalte, cu sărăcia, cele bogate. Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre!

Sfântul Ierarh CHIRIL, ArhiEpiscopul Ierusalimului

Condacul Sfântului Ierarh Chiril, ArhiEpiscopul Ierusalimului (Glasul al 4-lea):

Tunet Dumnezeiesc, trâmbiță duhovnicească, săditorule al Dreptei Credințe și stârpitorule al eresurilor, plăcutule al Treimii, Arhiereule mare, Chiril, cu Îngerii împreună stând înainte, neîncetat roagă-te pentru noi toți!

Tot în această zi, îi pomenim pe Sfinții 10.000 de Mucenici, din Nicomidia, care s-au săvârşit tăindu-li-se capetele.

Tot în această zi, îi pomenim pe Sfinții Mucenici TROFIM, EVCARPION şi cei dimpreună cu dânşii, care s-au săvârşit prin foc († 300).

Sfântul Mucenic Trofim

Când prigoana împotriva creştinilor, din Nicomidia, ajunsese în toi, în vremea împăratului Maximian, Sfinţii Mucenici Trofim şi Evcarpion, se găseau în oaste şi fiind puternici la trup şi îndrăzneţi, pentru că încă nu ajunseseră să cunoască învăţătura creştină, prigoneau şi ei pe creştini şi ajunseseră nişte vrăjmaşi preaînverşunaţi ai creştinilor: îi prindeau, îi băgau la închisori şi având toată puterea împotriva lor, pe care voiau îi chinuiau şi pe alţii îi ocoleau.

Odată, mergând să prindă pe unii dintre creştini, au văzut un foc mare, care cobora asupra lor din cer, întocmai ca un nor. Şi au mai auzit şi un glas, care ieşea din acest foc şi care zicea: „Pentru ce vă grăbiţi să aduceţi nenorocire asupra robilor Mei? Să nu vă înşelaţi: nimeni nu va putea să înfrângă pe cei ce au crezut în Mine! Mai degrabă, alăturaţi-vă lor şi veţi dobândi împărăţia cerurilor!” Auzind glasul acesta, Trofim şi Evcarpion, cei care mai înainte erau plini de cruzime şi de îndrăzneală şi care se îngâmfau împotriva creştinilor, au căzut la pământ, nemaiputând nici privi şi nici auzi glasul acela care tuna din nor. Şi, de jos, de unde se găseau, numai acest lucru grăiau: „Cu adevărat, Mare este Dumnezeu, Cel ce S-a arătat nouă astăzi! Şi fericiţi suntem şi noi, dacă ne vom face Slujitori ai Lui„. Iar după ce au zis acestea, plini de frică, norul cel de foc s-a despărţit în două şi iarăşi s-a auzit un glas din el zicând: „Ridicaţi-vă şi pocăindu-vă, iată, vi se vor ierta păcatele!” Şi ridicându-se, au văzut stând în mijlocul norului pe cineva îmbrăcat în haină albă şi cu totul frumos la înfăţişare şi mulţime multă stând în jurul lui, şi minunându-se de această vedere, au zis ca dintr-o gură: „Primeşte-ne şi pe noi că multe şi nenumărate sunt păcatele noastre; căci ne-am pornit întocmai ca nişte beţivani împotriva Ta, a Adevăratului Dumnezeu şi a Robilor Tăi!” După ce au zis ei acestea, norul unindu-se iarăşi laolaltă s-a urcat la cer. Iar ei plângând mult, s-au întors din drumul lor; şi pe toţi pe care mai înainte îi închiseseră, lăsând la o parte toată frica şi teama, i-au îmbrăţişat ca pe nişte fraţi, închinându-se lor şi le-au spus să se ducă la casele lor.

Dar, mai-marele locului, aflând acestea, s-a umplut de mânie împotriva lor şi poruncind să fie aduşi înaintea lui, i-a întrebat care este pricina de şi-au schimbat purtarea. După ce ei au istorisit însă toată vedenia pe care au avut-o, în toate amănuntele, mai-marele locului a poruncit să fie spânzuraţi pe lemn, iar după ce s-a făcut aceasta li s-au strujit coastele cu căngi de fier şi li s-au frecat rănile cu ţesături de păr. Iar Sfinţii, vitejeşte răbdând toate acestea, se rugau lui Dumnezeu, bucurându-se şi mulţumindu-I. Pentru aceasta, mai-marele locului, umplându-se de şi mai multã mânie împotriva lor, a dat poruncă să se pregătească un cuptor aprins în mijlocul cetăţii şi Sfinţii să fie aruncaţi în el. După ce porunca tiranului s-a împlinit, Sfinţii intrând în cuptor, au primit acolo cununa muceniciei.

Sfântul Mucenic Evcarpion

Tot în această zi, o pomenim pe Sfânta MARIA, Mironosiţa, sora Sfântului Lazăr, care a uns picioarele Mântuitorului cu Mir şi le-a şters cu părul capului ei.

Sfânta Mironosiță Maria din Betania

Sfânta Mironosiță Maria din Betania a fost una din femeile care l-au urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos și i-au fost ucenice. Ea și sora ei, Marta, sunt trecute de Biserica Ortodoxă în rândul Sfinților, prăznuirea lor făcându-se la data de 4 Iunie. Mai sunt pomenite și în Duminica a treia după Paști, numită și „a Mironosițelor”. De asemenea, Maria din Betania mai este pomenită și pe 18 Martie.
Marta și Maria au crezut în Hristos încă dinainte ca Acesta să-l învie din morți pe fratele lor, Sfântul Lazăr (17 Octombrie). După Înălțarea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și după ce Sfântul ArhiDiacon Ștefan a fost ucis, a izbucnit o persecuție împotriva Bisericii din Ierusalim, iar Dreptul Lazăr a fost izgonit din Ierusalim. Sfintele surori l-au însoțit și l-au ajutat în propovăduirea Evangheliei în mai multe locuri. Au rămas în Cipru, unde fratele lor a devenit întâiul Episcop de Kition, după ridicarea sa din morți. Nu se știe care le-a fost sfârșitul.

Sfânta Maria, Sfântul Lazăr şi Sfânta Marta

Apariții ale Mariei din Betania în Sfânta Scriptură:

Matei 26,6-13:

“Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă. Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna; Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei”.

Mântuitorul şi Sfintele surori, Maria şi Marta, în casa lui Simon, Leprosul

Luca 10,38-42:

“Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea”.

Mântuitorul, Sfântul Lazăr şi Sfintele surori, Maria şi Marta, în casa Sfintei Marta

Ioan 11,1-44:

Învierea lui Lazăr

„Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea. Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo? A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el. A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit. Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El. Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă. Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. Şi zicând aceasta, s-a dus şi a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învăţătorul este aici şi te cheamă. Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El. Şi Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă şi a ieşit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo. Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi. Şi a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă aşa ca şi acesta să nu moară? Deci suspinând iarăşi Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea. Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”

Învierea lui Lazăr

Tropar (Glasul 3) (tradus din engleză): 

Cu evlavie crezut-ați în Hristos și în Minunile Lui, Marta și Maria, surorile lui Lazăr. Și v-ați împodobit cu daruri strălucitoare, vrednice aflându-vă a vă număra cu Sfinții; împreună cu Sfântul Lazăr, rugați-vă Domnului pentru noi!

Sfânta Maria, Sfântul Lazăr şi Sfânta Marta

Condac (Glasul 3) (tradus din engleză):

În cetatea Betaniei din vechime v-ați sălășluit, iar acum în Raiul cel de sus vă odihniți, unde Chipul Domnului strălucește. Căci inima și sufletul, aprinse de dor, le-ați dăruit Aceluia care e Viața și Învierea; ci, dintru înălțimi, rugați-L, Marie și Marta, să ne dăruiască nouă mântuire!

Sfintele surori Maria şi Marta

ACATISTUL SFINTELOR MIRONOSIŢE MARTA ŞI MARIA, SURORILE DREPTULUI LAZĂR

Sfânta Marta, Sfântul Lazăr şi Sfânta Maria

ACATISTUL SFINTELOR FEMEI MIRONOSIŢE ŞI AL SFINŢILOR ŞI DREPŢILOR IOSIF DIN ARIMATEEA ŞI NICODIM

Tot în această zi, îi pomenim pe:

Sfinții Sfințiți Mucenici NARCIS, Episcopul şi FELIX, Diaconul său, care au pătimit la Gerona, în Catalania Spaniei († 307);

Sfântul Cuvios DANIIL, Monahul, din Egipt († secolul al VI-lea);

Sfântul Cuvios FINAN, Monahul, de la Aberdeen,  Marea Britanie († secolul al VI-lea);

Sfântul Ierarh TETRICUS, Episcop de Langres, Franţa († 572);

Sfântul Cuvios ANANIA, Făcătorul-de-Minuni, de la Eufrat, Siria;

Sfântul Anania s-a născut la Calcedon. Era un om mic de statură, precum şi odinioară Zaheu, dar mare cu duhul şi cu Credinţa. S-a retras din lume la vârsta de 15 ani şi s-a sălăşluit într-o colibă lângă Râul Eufrat, rugându-se lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lui, mai întâi, împreună cu Sfântul său povăţuitor Mayum, iar după moartea acestuia, singur. Cu Harul lui Dumnezeu şi prin arzătoare rugăciune, el a făcut să se umple cu ape un puţ uscat, a vindecat felurite boli ale oamenilor şi a îmblânzit fiare sălbatice. Un leu astfel domesticit îl însoţea oriunde mergea, slujindu-l mereu şi în multe feluri. Sfântul Cuvios Anania vedea cele viitoare. Când stâlpnicul Pion a fost atacat şi bătut fără milă de tâlhari, lucru care s-a întâmplat la distanţă mare faţă de locul unde se afla Cuviosul Anania, el s-a hotărât să coboare de pe stâlpul său şi să meargă să se plângă judecătorilor. Cuviosul Anania însă a desluşit cu duhul, de departe, starea sufletească a nevoitorului Pion şi intenţia lui şi i-a trimis o scrisoare prin leul lui care îi slujea în toate; în acea scrisoare Sfântul îi scria nevoitorului să renunţe la ceea ce voia să facă, să-i ierte pe răufăcători şi să-şi continue mai departe nevoinţa. Blândeţea şi dragostea Cuviosului nu se pot descrie în cuvinte. Episcopul Neocezareii i-a trimis în dar un măgăruş care să-l ajute la căratul apei, pe care Sfântul bătrân şi-o căra de la râul care se afla departe; dar Sfântul a dăruit, mai departe, măgăruşul unui om sărman care i s-a plâns de sărăcia lui. Arhiereul, când a auzit aceasta, i-a trimis alt măgăruş, dar şi pe acesta Sfântul l-a dăruit în acelaşi fel. Atunci arhiereul i-a trimis al treilea măgăruş, dar i-a poruncit bătrânului că pe acesta trebuia nu numai să-l folosească la căratul apei, dar şi să vadă de el să nu se piardă, spre a-l putea întoarce înapoi la un timp anume. Înaintea ceasului morţii sale, Sfântul Anania i-a văzut apropiindu-se, de el, pe Moise, pe Aaron şi pe Cuviosul Or, care i-au zis: „Anania, Domnul te cheamă, ridică-te şi vino cu noi!” El a descoperit aceasta ucenicilor săi şi s-a înfăţişat, cu sufletul, înaintea lui Dumnezeu, pe care L-a slujit, cu Credinţă. Sfântul Cuvios Anania a părăsit această lume pe când era în vârstă de 110 ani.

Sfântul Ierarh FREDIAN, din Irlanda, Episcop și Ocrotitor al Orașului Lucca, din Italia († 18 Martie 588, Lucca, Italia);

Sfântul Cuvios KILIAN, din Irlanda, ucenicul Sfântului Columban și misionar în Franţa († secolul al VII-lea);

Sfântul Cuvios EGBERT, Monahul, de la Ripon, Anglia (n. 639, Anglia-† 729, Iona, Scoţia);

Sfântul CHIRIL, din Astrakhan, Rusia († 1576);

Sfântul Sfințit Nou Mucenic, din Rusia DIMITRIE (Rozanov) (n. 1889-† a murit pe 18 Martie 1938, în lagărul de muncă silnică din Bamlag, unde ispăşea o sentinţă de 10 ani şi a fost îngropat într-un loc necunoscut),Preotul și Sfânta Cuvioasă Nouă Muceniţă NATALIA (Baklanova),Monahia (n. 1890-† a murit pe 18 Martie 1938, în spitalul lagărului de muncă silnică din Siblag, unde ispăşea o sentinţă de 8 ani şi a fost îngropată într-un loc necunoscut), care au pătimit în timpul regimului comunist;

Sfântul Sfințit Nou Mucenic DIMITRIE (Rozanov), Preotul

Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Ierarh NICOLAE VELIMIROVICI, Episcop de Ohrida şi Jicea (n. 5 Ianuarie 1881-† 18 Martie 1956).

Sfântul Ierarh NICOLAE VELIMIROVICI, Episcop de Ohrida şi Jicea

Părintele nostru între Sfinți, Episcopul Nicolae Velimirovici a fost Episcop al Jicei, în Serbia și autorul a mai multe cărți ortodoxe. Cea mai cunoscută lucrare a sa este Proloagele de la Ohrida.

Episcopul Nicolae s-a născut la 5 Ianuarie 1881, de praznicul Sfântului Naum al Ohridei, din părinți sârbi binecredincioși, Dragomir și Katarina Velimirovici, în satul Lelici din Serbia apuseană.

Educația sa, începută în sânul familiei, a continuat la Mănăstirea Celie, el urmând, apoi, cursurile gimnaziului din Valievo. Încă de tânăr s-a arătat înzestrat cu o minte iscusită și a dovedit o râvnă neostoită pentru învățătură și rugăciune. Adesea, în vacanțele de vară, Nicolae urca în clopotnița catholiconului Mănăstirii Celie și stătea acolo cât era ziua de lungă citind cărți și rugându-se.

După ce a terminat clasa a șasea a gimnaziului din Valjevo, Nicolae s-a înscris pentru examenul de admitere la Academia Militară, însă nu a fost admis din motive medicale: doctorii au zis că este prea plăpând pentru o carieră militară. Astfel s-a îndreptat către Seminarul Sfântul Sava din Belgrad, unde a și fost admis.Datorită inteligenței și cunoștințelor sale, precum și activităților sale evanghelice, Nicolae a fost trimis să studieze în străinătate. Aici și-a desăvârșit erudiția. A studiat până și spiritualitatea și filosofia Indiei Antice. Nicolae a devenit un adevărat spirit renascentist, a cărei erudiție și profunzime de gândire erau recunoscute de toți.

În 1908, Nicolae și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din Berna, având ca temă: „Credința în Învierea lui Hristos ca temelie a dogmelor Bisericii apostolice”. În anul următor, acest geniu autentic și-a pregătit un alt doctorat în filosofie, la Oxford (Anglia), pentru ca în vara aceluiași an să susțină cea de-a doua sa teză de doctorat la Universitatea din Geneva, cu tema: „Filosofia lui Berkeley”.

În 1909, vindecându-se în mod minunat de dizenterie, Nicolae hotărăște să se călugărească, primind numele Sfântului Ierarh Nicolae. La 20 Decembrie 1909, monahul Nicolae a fost hirotonit preot, iar la scurtă vreme, arhimandrit.

Odată cu începerea Primului Război Mondial, Părintele Nicolae a fost trimis într-o misiune diplomatică oficială în Anglia în încercarea de a obține sprijinul guvernului englez pentru poporul sârb. Pe lângă ajutorul obținut pentru țara sa, Părintelui Nicolae i s-a acordat și titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea Cambridge.

În această perioadă, el propovăduiește întoarcerea Europei la adevăratul ei izvor și la adevărata temelie a întregii ei culturi și civilizații, Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Sfântul a susținut o bogată activitate socială, prin înființarea de orfelinate în care mulți copii săraci au cunoscut dragostea lui Hristos. Toate activitățile misionare, sociale și diplomatice nu l-au împiedicat pe Sfântul Nicolae să se dedice scrisului și păstoririi credincioșilor lui. A scris numeroase cuvântări cuprinse în lucrările: Noi predici la poalele muntelui, Omilii la Evanghelii, Gânduri despre bine și rău, Rugăciuni pe malul lacului, Războiul și Biblia, Semne și simboluri, Proloagele de la Ohrida, Epistole misionare, Viața Sfântului Sava, Casiana, Predici, Credința sfinților, Mai presus de Răsărit și de Apus .

La 12 Martie 1919, Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe îl ridică pe Părintele Nicolae, în vârstă de 39 ani, la rangul de Episcop al Jicei, scaunul istoric al celui dintâi arhiepiscop al Serbiei, Sfântul Sava. În 1921, Episcopul Nicolae a fost strămutat în Eparhia Ohridei și Bitolei, pentru a ușura unirea dintre Biserica sârbă și cea macedoneană. Fericitul Părinte a reușit să îi unească pe sârbii și macedonenii din aceste regiuni.

Însă Episcopul Nicolae a fost chemat să țină cuvântări în universități și Biserici din America, unde a propovăduit Ortodoxia, a strâns fonduri pentru ajutorarea celor loviți de Primul Război Mondial, mulțumind comunităților ortodoxe sârbe pentru ajutorul acordat în timpul războiului, și a înființat o Eparhie Ortodoxă Americană a Bisericii Sârbe. Sfântul Nicolae Velimirovici a rămas în amintirea credincioșilor din Statele Unite drept inițiator, susținător și protector al Bisericii Ortodoxe Sârbe din America, profesor la Seminarul „Sfântul Sava” din Libertyville (Illinois), decan și rector la Seminarul Sfântul Tihon din Zadonsk din South Canaan (Pennsylvania) și autor al neprețuitelor Proloage de la Ohrida, publicate în patru volume.

În cel de-al doilea Război Mondial a luptat împotriva forțelor naziste, atee, care au distrus sănătatea duhovnicească a poporului sârb. Astfel, în anul 1941, Episcopul Nicolae a fost arestat și condamnat la închisoare, împreună cu Patriarhul său, Gavriil Dojici, în cumplitul lagăr de la Dachau, din Germania. Nici măcar în închisoare nu a încetat a scrie lucrări care sunt ca un jurnal duhovnicesc al anilor de captivitate.

Episcopul Nicolae Velimirovici a plecat la Domnul în țară străină, în anul 1956, în timp ce se ruga în chilia lui modestă de la Seminarul Ortodox „Sfântul Tihon” (America). Sfântul Episcop avea 76 de ani. În anul 1991, după 25 de ani de la mutarea sa la Domnul, Moaștele sale au fost aduse acasă și puse spre închinare în Mânăstirea ctitorită de el însuși în satul natal, Lelici. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Sârbă în anul 2003.

Sfântul Ierarh NICOLAE VELIMIROVICI, Episcop de Ohrida şi Jicea

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NICOLAE VELIMIROVICI

Și tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Mucenic EDWARD, Regele Angliei și Făcător-de-Minuni (n. 962, Wessex, Anglia-† 18 Martie 978, Dorset, Anglia).

Sfântul Mucenic EDWARD, Regele Angliei și Făcător-de-Minuni

SFÂNTUL MUCENIC EDWARD, REGELE ANGLIEI ŞI FĂCĂTOR-DE-MINUNI

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !

Surse bibliografice :

  1. https://basilica.ro/wp-content/uploads/2018/03/sf-chiril-al-ierusalimului.jpg;
  2. https://www.trinitas.tv/sfantul-ierarh-chiril-arhiepiscopul-ierusalimului-18-martie/;
  3. http://www.saint.gr/photos/standard/0318/AgiosEdward01.jpg;
  4. https://chirho88888888.wordpress.com/2020/02/13/sfintii-zilei-164/;
  5. http://www.pravoslavie.ru/sas/image/102001/200162.p.jpg?mtime=1427716444;
  6. https://chirho88888888.files.wordpress.com/2020/02/agiosedward01.jpg;
  7. https://chirho88888888.files.wordpress.com/2021/02/96d3e-edward.jpg;
  8. https://i.pinimg.com/736x/6f/1d/f8/6f1df80a31cfd884fbbff5561959a157.jpg;
  9. https://chirho88888888.files.wordpress.com/2021/02/c3aba-17626202_10101931928816284_5749849081683845136_n.jpg;
  10. https://i.pinimg.com/originals/66/13/eb/6613ebea5db0ac829e4b582b59d2db11.jpg;
  11. https://horologion.files.wordpress.com/2008/03/st_edward_with_scenes.jpg;
  12. https://www.crossroadsinitiative.com/wp-content/uploads/2016/06/Mary-Martha-Lazarus-icon.jpg;
  13. https://i.etsystatic.com/17730071/r/il/374d99/2030254319/il_570xN.2030254319_c6jr.jpg;
  14. https://ro.orthodoxwiki.org/Chiril_al_Ierusalimului;
  15. https://cdn11.bigcommerce.com/s-30c33/images/stencil/500×659/products/2806/2749/1ED01thumb__35966.1368618054.jpg?c=2;
  16. https://ro.orthodoxwiki.org/images/6/69/Saint_Cyril_of_Jerusalem.jpg;
  17. https://i.pinimg.com/originals/80/7b/ab/807babad350cf2d895288e4680aa686f.jpg;
  18. https://lh3.googleusercontent.com/proxy/szNv12SnGpbCIUKtcXriSRjRQgrSBYGW8ZmnckkvAbXpvSnVq_mPQUm3CuSjJ_9sMNT-Muw1U5lIp3kXPpDHO09IqxSyUD-M8X_HrHjUiKIgnf7bq65s4DPWB6q5d8vHImn_KIxQeHbzHypaQM3UaxqiJt1dUnxQ-aZjtMCqidLm;
  19. https://calendar.ortodox.md/calendar/entry/RO/436l;
  20. https://photos1.blogger.com/blogger/6858/1199/1600/jesus_bethany.0.jpg;
  21. https://chirho88888888.files.wordpress.com/2021/02/0b285-martha2bmary2.png;
  22. https://commons.orthodoxwiki.org/images/4/4f/15806010-2-.jpg;
  23. https://lychnos.org/wp-content/uploads/2015/10/IMG_6961.jpg;
  24. https://commons.orthodoxwiki.org/images/5/56/Four_martyrs.jpg;
  25. http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=10#38-42;
  26. https://ro.orthodoxwiki.org/Maria_din_Betania;
  27. http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=26#6-13;
  28. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/20/%D0%95%D0%BB%D0%B8%D0%B7%D0%B0%D0%B2%D0%B5%D1%82%D0%B0_%D0%A1%D0%BA%D0%BE%D0%B1%D1%86%D0%BE%D0%B2%D0%B0.jpg;
  29. https://theodorosart.com/wp-content/uploads/2019/04/Invierea-lui-Lazar-12.jpg;
  30. https://en.wikipedia.org/wiki/Maria_Skobtsova;
  31. http://www.parohia.org/wp-content/uploads/2020/04/Invierea_Lazar.jpg;
  32. https://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_Velimirovici;
  33. https://chirho88888888.wordpress.com/2020/04/20/sfintii-zilei-191/;
  34. https://en.wikipedia.org/wiki/Ecgberht_of_Ripon;
  35. https://www.crkvenikalendar.com/kalendar_new/det_kal_imgs/289-00.jpg;
  36. https://it.wikipedia.org/wiki/Frediano_di_Lucca;
  37. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/496/p1ahhd6o6gfsc1ss61k1h7sn10ai4.jpg;
  38. https://en.wikipedia.org/wiki/Fridianus;
  39. https://j56fs3pvjjejxb5fujgtili5yi–azbyka-ru.translate.goog/days/assets/img/saints/1557/p1e4m3gfp3s2tgmo69k9pe10ne3.jpg;
  40. https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/2012/03/18/18-martie-sf-chiril-arhiepiscopul-ierusalimului-sf-cuv-anania-facatorul-de-minuni-proloagele-de-la-ohrida/;
  41. https://j56fs3pvjjejxb5fujgtili5yi–azbyka-ru.translate.goog/days/assets/img/saints/4907/p1dsmm6kof1do91qgqn6pp6n1a1h3.jpg;
  42. https://en.wikipedia.org/wiki/March_18_(Eastern_Orthodox_liturgics);
  43. https://j56fs3pvjjejxb5fujgtili5yi–azbyka-ru.translate.goog/days/assets/img/saints/3604/p1cjlc2g1a167l18bmv3c8h3cl03.jpg;
  44. https://www.imoph.org/pdfs/IconologicalSynaxarion/03-March/18MarEng.pdf;
  45. http://www.sihastriaputnei.ro/sites/default/files/attachments/2016/03/sinaxar_martie.pdf

Alătură-te conversației

1 comentariu

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: