SFINŢII ZILEI

Învierea Domnului

HRISTOS A ÎNVIAT!

ICOANA SFINTEI ÎNVIERI A DOMNULUI SAU DESPRE CRUCEA PAŞTELUI

În ziua sărbătorii Învierii Domnului, în toată Săptămâna Luminată (I-a săptămână de la Învierea Domnului până  Duminica următoare : Duminica Tomii.), precum şi la Odovania Paştilor (Miercuri, înainte de Înălţarea Domnului) rugăciunile dimineţii şi ale serii sunt înlocuite de CEASURILE SFINTELOR PAŞTI. De asemenea, în Săptămâna Luminată, în locul Paraclisului către Născătoarea de Dumnezeu, se citeşte CANONUL ÎNVIERII, iar ACATISTUL SFINTEI ÎNVIERI A DOMNULUI se citeşte de la Paşti până la Înălţarea Domnului.

În luna Mai, în ziua a doua, pomenim aducerea Moaştelor Sfântului Ierarh ATANASIE cel Mare, Patriarhul Alexandriei (n. 298, Alexandria, Egipt-† 2 Mai 373, Alexandria, Egipt), la Constantinopol.

Sfântul Ierarh ATANASIE cel Mare, Patriarhul Alexandriei

Sfântul Atanasie a trăit pe vremea Împăratului Constantin (306-337) şi sub ceilalţi împăraţi, până în vremea lui Valens (364-378). Era din cetatea Alexandriei şi după neam era mai mult egiptean decât grec.

Sfântul Ierarh ATANASIE cel Mare, Patriarhul Alexandriei

Copil fiind, a cunoscut vremea prigoanelor, în timpul cărora voia să mărturisească Dreapta Credinţă înaintea păgânilor. A crescut învăţând carte în lumea Bisericii şi a poporului de care era iubit.

Era diacon când l-a însoţit pe episcopul său, Sfântul Alexandru al Alexandriei, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, unde l-a combătut pe ereticul Arie. Ajuns Patriarh al Alexandriei, toată viaţa Sfântul Atanasie a luptat contra arianismului, a îndurat izgoniri de pe scaunul său, mărturisind până la capăt Dreapta Credinţă, ca un adevărat stâlp al Ortodoxiei.

La 77 de ani, întors la scaunul său după a 5-a izgonire, Sfântul Atanasie a adormit cu pace în Domnul, în anul 373.

Sfântul Ierarh ATANASIE cel Mare, Patriarhul Alexandriei

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe data de 18 Ianuarie, iar pe 2 Mai se face pomenirea aducerii Moaștelor sale.

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH ATANASIE, ARHIEPISCOPUL ALEXANDRIEI

Tot în această zi, îi pomenim pe Sfinţii Mucenici, din Frigia, ESPER şi ZOE, soţia sa şi pe fiii lor, CHIRIAC şi TEODUL, care s-au săvârşit prin foc († 127).

Sfânta Muceniţă Zoe

Sfinții Mucenici Esper și Zoe (soț și soție), prăznuiți la 2 Mai, au pătimit în secolul al II-lea, în timpul persecuțiilor împăratului Hadrian (117-138).

Amândoi erau creștini, din copilărie și, de asemenea, și-au crescut copii, pe Sfinții Mucenici Chiriac

și Teodul, în Credința creștină. Toți erau sclavi ai unui roman de seamă numit Catullus, care trăia în Attalia, Asia Mică. Slujindu-l pe stăpânul pământesc, acești Sfinți niciodată nu s-au pângărit cu hrană oferită idolilor, lucru la care îi obligau păgânii.

Odată, Catullus l-a trimis pe Esper, cu treburi, în Tritonia. Sfinții Chiriac și Teodul au decis să fugă împreună, nemaiputând să îndure prezența permanentă a păgânilor. Totuși, Sfânta Zoe nu le-a dat binecuvântarea pentru acestea. De aceea, ei au cerut binecuvântarea mamei lor ca să își declare pe față Credința în Hristos și au primit-o.

Când cei 2 frați i-au spus lui Catullus că sunt creștini, el a fost surprins, dar nu i-a trimis la tortură. În loc de aceasta, el i-a trimis împreună cu mama lor la Sfântul Esper în Tritonia, sperând că astfel cei 2 părinți îi vor convinge copiii să își renege Credința creștină. La Tritonia, Sfinții au trăit în pace, o vreme, pregătindu-se pentru mucenicie.

După o vreme, toți sclavii s-au întors în Attalia pentru aniversarea fiului lui Catullus și a fost pregătită o serbare acasă în onoarea zeiței păgâne Fortuna. De la masa stăpânului a fost trimisă mâncare sclavilor, inclusiv carne și vin sacrificate idolilor. Sfinții nu au mâncat nimic. Zoe a vărsat vinul pe jos și a aruncat carnea la câini, preferând să stea flămânzi. Când a auzit acestea, Catullus a cerut ca fiii lui Zoe, Sfinții Chiriac și Teodul, să fie torturați.

Frații au fost sfâșiați, agățați într-un copac și înțepați cu cuie de fier sub ochii părinților lor, care îi sfătuiau să își păstreze Credința până la sfârșit.

Apoi a fost rândul Sfinților Esper și Zoe să aibă parte de torturi înfricoșătoare. La sfârșit, toate cele 4 trupuri mucenicești au fost aruncate într-un cuptor încălzit până la roșu, unde cei 4 Sfinți și-au dat sufletele în Mâinile Domnului. Trupurile lor nu au fost atinse de foc și se auzeau glasuri de Îngeri care îi slăveau pe Mărturisitorii Domnului.

Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Cuvios IORDAN, Făcătorul-de-Minuni, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, cinstim Sfânta Icoană a Maicii Domnului din Putivl (1238, 1635).

Sfânta Icoană a Maicii Domnului din Putivl

Tot în această zi, îi pomenim pe:

Sfântul Mucenic LEON, care a mărturisit la Rimini, în Italia († secolul al IV-lea);

Sfântul Sfințit Mucenic FELIX, Diaconul, din Sevilia, Spania, martirizat de musulmani;

Sfântul Ierarh VALENTIN, Episcop de Genoa, Italia († 307);

Sfântul NEACHTAIN, din Irlanda († secolul al V-lea);

Sfântul Mucenic GHERMAN, propovăduitor în Normandia, Franţa († 460);

Sfinţii Sfințiți Mucenici VINDEMIALIS, EUGEN şi LONGHIN, Episcopi, în Nordul Africii († 485);

Sfântul Cuvios VALBERT, Stareţul Mănăstirii Luxeuil, din Franţa (n. 595-† 2 Mai 670);

Sfântul Cuvios ULTAN, din Irlanda, Stareţul, de la Fosses, Franţa († 657);

Sfântul Cuvios BERTIN cel Tânăr, Monahul, de la Sithin, Franţa († 699);

Sfântul Cuvios GENNYS, Monahul, din Anglia;

Sfântul Ierarh SAVA, Episcop de Dafnusia, Bitinia;

Sfântul Cuvios BORIS, Ţarul Bulgariei, cel întocmai cu Apostolii, care din Sfântul Botez s-a numit Mihail (n. 828, Pliska, Bulgaria-† 2 Mai 907, Preslav, Bulgaria)

Sfântul Cuvios BORIS, Ţarul Bulgariei, cel întocmai cu Apostolii

Boris s-a născut şi a crescut în păgânism, dar s-a botezat sub influenţa unchiului său, Boian şi a surorii lui. La Sfântul Botez el a primit numele de Mihail. Patriarhul Fotie i-a trimis preoţi care, încetul cu încetul, au adus la Sfântul Botez tot poporul bulgar. Multe căpetenii bulgare s-au opus acestei noi Credinţe, dar noua Credinţă a cucerit, până la urmă, poporul, iar Crucea a strălucit desupra turlelor multor Biserici ridicate de piosul Ţar Mihail. în mijlocul poporului bulgar, ca şi al celui sârb. Sfinta Credinţă creştină a fost, mai cu seamă, întărită de cei 5 următori, cum erau numiţi 5 dintre ucenicii Sfinţilor Chiril şi Metodie, cei care au adus şi au predicat pe Hristos şi creştinismul în limbile popoarelor slave. La bătrâneţele sale, Mihail s-a retras într-o Mânăstire, unde a fost tuns în monahism. Când fiul lui, Vladimir, a început să distrugă munca tatălui lui şi să-i extermine pe creştini, Mihail a îmbrăcat din nou haina lui militară, s-a încins cu paloşul şi 1-a dat la o parte pe Vladimir de pe tron, instalîndu-1 ca Ţar, în locul lui, pe fiul lui mai mic, Simeon. După aceea, Mihail s-a întors înapoi în Mânăstirea lui, la nevoinţe, post şi rugăciune, încheindu-şi viaţa pământească «în Dreapta Credinţă, în dreapta mărturisire a Domnului nostru, Iisus Hristos, cu măreţie, evlavie şi multă cinste», strămutându-se la Locaşurile, cele cereşti, în ziua a doua a lunii Mai, anul 907, după Hristos.

Sfântul Cuvios BORIS, Ţarul Bulgariei, cel întocmai cu Apostolii

Sfânta Cuvioasă Muceniţă WIBORADA, de la Mănăstirea Sfântul Gal, din Elveția († 1 Mai 926)

Sfânta Cuvioasă Muceniţă WIBORADA

Wiborada (formă latinizată pentru Wibrad ceea ce ar însemna consiliului de femei) din Saint Gall este o călugăriță elvețiană, prima femeie canonizată  de Vatican. Fecioară și Martiră, ea este victima unui raid al nomazilor maghiari la 1 Mai 926 asupr abației Saint Gallen. Sfințirea sa este recunoscută în 1047 deja de către papa Clement al II-lea. Atributele sale iconografice sunt o carte și un topor, acesta din urmă amintind martiriul său. Comemorarea sa, care este a episcopiei din Saint Gallen, se face pe 2 mai.

În Iunie 925, Wiborada ar fi avut premoniția unui raid al maghiarilor provocând distrugerea Mânăstirii din Saint Gall, atac care ar duce la propriul său martiriu. Neânduplecându-se să plece la insistențele Starețului Engilbert, ea îi recomandă, cu toate acestea, punerea în siguranță a comorilor din Mânăstire, printre care manuscrise valoroase. Când, în cele din urmă, maghiarii atacă, călugării se refugiază într-un loc fortificat. Fratele Wiboradei, Hitto, este printre ultimii care poate să scape.

Barbarii sosiți la Biserica Saint-Menge, dau foc, inclusiv Schitului din apropiere. Acesta din urmă, în mod miraculos, rezistă la foc. Negăsind nici o ușă, ei intră prin acoperiș și o găsesc pe Wiborada în rugăciune în fața Altarului. Ei îi rup hainele și o rănesc la cap cu 3 lovituri de topor. Wiborada a murit în dimineața următoare. Ea a fost găsită de fratele ei, Hitto; acesta îl informează despre martiriu pe episcop care, 8 zile mai târziu, se întoarce în Mânăstire. La sosirea sa, rănile mortale ale martirei s-ar fi vindecat. Are loc o înmormântare solemnă, de către episcop, urmat de numeroși credincioși.

Iată Minunile atribuite Sfinte Wiborada:

  • vindecarea unui bolnav cu pieptenele Sfintei (scena afișată înainte de 1451-1460 în Codex Sangallensis 602);
  • o lumânare pe mormântul Wiboradei este aprinsă de un foc Divin;
  • o servitoare vede în Biserică o rază de lumină provenind de la Wiborada;
  • un fir de mărar crește pe mormântul ei în timpul iernii;
  • Hitto dă peste pieptenele Wiboradei suspendat deasupra mormântului acesteia;
  • aceeași relicvă vindecă un orb;
  • Rachilda, nepoata lui Notker le Bègue și tovarășa Wiboradei, se vindecă miraculos;
  • un novice al Mânăstirii, numit Ulrich, este vindecat pe mormântul Wiboradei;
  • printr-o viziune, Wiborada îi mărturisește lui Hitto nemulțumirea ei referitoare la o nouă față de masă de Altar;
  • Pliddruda, sora Rachildei, este vindecată de Wiborada;
  • În urma unui jurământ, preotul Eggibert se vindecă de o boală de ochi;
  • o femeie pe nume Regisinda nu-și ține promisiunea făcută și este pedepsită;
  • alți 2 pacienți s-au vindecat pe mormântul Wiboradei;
  • o bucată de lemn scoasă dintr-o găleată a Wiboradei vindecă durerile de dinți;
  • Kebeni, slujnica Wiboradei, se vindecă de arsurile pe care i le-a provocat diavolul împingând-o în foc;
  • în timpul transferului Moaştelor Wiboradei în Biserică, un zidar este victima unui accident, din care și-a revenit miraculos.

Sfântul Mucenic GHEORGHE, Ungurul, fratele Sfântului Moise Ungurul, de la Pecerska († 1015);

Sfântul Cuvios ATANASIE, de la Syandem şi Valaam, Rusia († 1550)

Sfântul Cuvios ATANASIE, de la Syandem şi Valaam

Sfântul Cuvios VASILE, cel Nebun-pentru-Hristos, din Kadom, Rusia († 1848)

Sfântul Cuvios VASILE, cel Nebun-pentru-Hristos

Tot în această zi, o pomenim pe Sfânta Matrona, de la Moscova (n. 10 Noiembrie 1881, Sebino, Rusia-† 2 Mai 1952, Shodnea, Rusia), „al optulea stâlp al Rusiei”.

Sfânta Matrona, de la Moscova, „al optulea stâlp al Rusiei

Sfânta Matrona s-a născut în anul 1881, în Satul Sebino din ţinutul rusesc Tula. Părinţii ei, Dimitrie şi Natalia, ţărani foarte evlavioşi şi cinstiţi, au dus o viaţă foarte modestă alături de cei 4 copii ai lor, Matrona fiind cea mai mică, dobândită pe când părinţii nu mai erau tineri. Până să o nască, mama se gândea să o ducă la orfelinat, însă la scurt timp i s-a arătat în vis o pasăre albă cu chip de om şi cu ochii închişi, aşezată pe mâna ei dreaptă. Luând visul acesta drept semn de mustrare, femeia temătoare de Dumnezeu a renunţat să-şi mai lase copila la orfelinat. Deşi s-a născut fără vedere, mama sa a iubit-o nespus de mult.

Încă de la început, Dumnezeu a dorit să descopere pe Vasul Său cel ales; în vremea afundării în apa Botezului, s-a văzut un nor de tămâie cu bună mireasmă ridicându-se din Cristelniţă. Mai mult, pe pieptul pruncei se putea vedea o ridicătură în semnul Crucii. Miercurea şi Vinerea nu se alăpta, ci dormea toată ziua. Întrucât, din naştere, era lipsită de vedere, copiii ade­sea o batjocoreau, pricină pen­tru care, încă din copilărie, se ferea de oameni, încetând să mai iasă din casă şi dăruindu-se rugăciunii şi cugetării la cele Dumnezeieşti.

Sfânta Matrona, de la Moscova, „al optulea stâlp al Rusiei

Locuind în apro­pierea Bisericii satului, mergea la toate slujbele, stând neclintită şi învăţând cu timpul toate cân­tările. Chiar dacă îi lipsea vede­rea, cea din afară, vederea, cea duhovnicească, a făcut-o să iu­bească nespus de mult Icoanele, astfel că în camera sa întregul perete de sus până jos era plin de Icoane, în fata cărora ardeau, neîncetat, Candele şi dinaintea cărora se ruga îndelungate cea­suri, cuprinzând în inima sa de copil întreaga lume.

Pe când avea 6-7 ani, s-au arătat daru­rile duhovniceşti primite de la Dumnezeu, prin care putea vedea limpede gândurile şi păcatele oamenilor. Datorită purtării de grijă a boierului satului, Sfânta Matrona a făcut pelerinaje la Kiev, Moscova şi Sankt Petersburg. Acolo, intrând în Catedrala unde slujea Sfântul Ioan de Kronstadt, aces­ta a poruncit ca poporul să se dea la o parte şi să îi facă loc tinerei Matrona, pe atunci de numai 14 ani, numind-o „al optulea stâlp al Rusiei”, cuvinte prin care o arăta ca una dintre puţinii rugători pentru patria care avea să fie cuprinsă de persecuţia ateistă bolşevică.

Pe când avea 17 ani, Sfânta Matrona nu a mai putut merge. Din acea clipă, a stat tot restul vieţii mai mult întinsă pe pat, dăruindu-se cu mai multă osârdie rugăciunii, postirii şi mângâierii celor ce veneau la ea. Curând au sosit vremuri grele şi tulburi peste Rusia: revoluţia, confiscarea pământurilor şi foametea. În anul 1925, pe când avea 40 de ani, Sfânta a venit în Moscova, locuind, pe rând, în diferite case ale creştinilor, dar fără a se înre­gistra oficial, întrucât era cău­tată pentru a fi arestată.

Vieţu­ind aproape 3 decenii în Capi­tala Rusiei, ea a fost o mare ru­gătoare, săvârşind acea slujire duhovnicească, prin care a în­tors pe Calea mântuirii mulţime de oameni. La ea veneau zilnic oameni pentru a primi izbăvire de mâhniri şi necazuri, dar şi vindecare de boli. Fericita îi liniştea, îi mângâia pe cap, îi însemna cu Sfânta Cruce şi le spunea cuvinte de încurajare ori se ruga pentru ei. Povăţuirile fericitei arătau însemnătatea discreţiei şi a smereniei. Îndemna pe credincioşi, ca, atunci, când merg la preot sau duhovnic pentru sfat, să se roage ca Domnul să-l înţelepţească, încât să primească îndrumarea po­trivită şi să evite a merge de la un preot la altul.

Pe cei foarte râvnitori îi povăţuia să nu se deosebească de ceilalţi oameni printr-o înfăţişare exterioară aparte. Ţinea mult la purtarea răbdătoare în necazuri. Sfătuia ca, la slujbe, privirea să nu caute spre nimeni, ochii să fie închişi sau îndreptaţi către o Icoană, din Biserică.

Sfânta a primit oamenii credincioşi, care o căutau pentru sfat şi mângâiere sufletească, până la sfârşitul vieţii, cu totul dezinteresată de vreun avantaj material. În ultimele zile de suferinţă, a fost spovedită de duhovnic şi a primit, cu smere­nie, Sfintele Taine. La 2 Mai 1952, s-a mutat în Lăcaşurile, cele de sus, iar la 8 Martie 1998, au fost descoperite Moaştele sale nestri­cate, răspândind bună mireas­mă, care au fost aşezate în Mânăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova.

La 2 Mai 1999, fericita Matrona a fost trecută în rândul Sfinţilor de Biserica Rusiei, cinsti­rea sa răspândindu-se apoi în lumea întreagă, datorită mul­ţimii de Minuni săvârşite cre­dincioşilor.

Începând cu anul 2019, Sfânta Matrona, de la Moscova a fost înscrisă în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române. Hotărârea a fost luată de Sfântul Sinod, reunit în şedinţă, Joi, 15 Februarie 2018, în Reşedinţa Patriarhală.

Sfânta Matrona, de la Moscova, „al optulea stâlp al Rusiei

ACATISTUL SFINTEI MATRONA, DE LA MOSCOVA, „AL 8-LEA STÂLP AL RUSIEI”

Sfânta Matrona, de la Moscova, „al optulea stâlp al Rusiei

Și tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Ierarh ATANASIE al III-lea, Patelarie, Patriarhul Constantinopolului, care a slujit, un timp, la Biserica „Sfântul Nicolae”, din Galați și ale cărui Sfinte Moaște se află la Harkov, în Ucraina († 5 Aprilie 1654).

Sfântul Ierarh ATANASIE al III-lea, Patelarie, Patriarhul Constantinopolului

Sfântul Atanasie Patelarie s-a născut către sfârşitul veacului al XVI-lea, în Oraşul Rethimno, din Insula Creta, primind la Botez numele de Alexie. El a purtat crucea a nenumărate încercări, mărturisind Dreapta Credinţă într-o perioadă de mari tulburări pentru creştinătatea răsăriteană.

Încă din fragedă vârstă se străduia să împlinească Poruncile Evangheliei. Râvnind la viaţa duhovnicească, se îndeletnicea cu citirea Vieţilor Sfinţilor, aprinzându-se adesea de dorul de a urma nevoinţele acestora.

După moartea tatălui său s-a călugărit la metocul sinaitic din Iraclion, primind numele de Atanasie. Dorind însă o viaţă duhovnicească mai înaltă, după ce a vieţuit o vreme într-o Mânăstire din Tesalonic, unde a fost hirotonit IeroDiacon, a plecat în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Esfigmenu, apoi la Xiropotamu, unde i s-a dat ascultarea de a sluji la trapeză.

Se hrănea doar cu pâine şi apă, iar nopţile le petrecea în rugăciune, dormind câteva ore şi având drept aşternut, atât vara cât şi iarna, pământul gol. După un pelerinaj în Ţara Sfântă şi la Muntele Sinai, Atanasie Patelarie a venit pe la anul 1626 în Ţara Românească, ca dascăl. Aici a tradus Psaltirea în limba greacă populară.

Marele patriarh al Constantinopolului, Chiril Lucaris († 1638), l-a chemat pe Atanasie la Constantinopol, să sprijine Credinţa Ortodoxă atacată de necreştini şi de eretici. În anul 1631 este ales Mitropolit al Tesalonicului. De aici, el va trimite mai multe scrisori ţarului Rusiei, cerându-i sprijin pentru mitropolia sa, care era asuprită de turci.

În anul 1634, când Patriarhul Chiril Lucaris este trimis în exil, la Constantinopol este aşezat, pentru puţină vreme, Mitropolitul Atanasie al Tesalonicului. În cele din urmă, otomanii l-au silit să părăsească tronul patriarhal.

Nevoit să strângă milostenie pentru a plăti datoriile mitropoliei, a plecat spre Moldova, unde a găsit sprijin la curtea evlaviosului domnitor Vasile Lupu (1634-1653), care l-a trimis la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae, din Galaţi.

Întorcându-se însă la Constantinopol, este reales Patriarh în vara anului 1652. N-a păstorit însă decât puţină vreme, după care a fost nevoit să renunţe, din pricina potrivniciei turcilor otomani şi s-a întors la Galaţi.

Slujitorii bisericeşti şi credincioşii din oraşul de la Dunăre s-au bucurat mult de blânda şi înţeleapta păstorire a Patriarhului Atanasie, care s-a arătat statornic în Credinţă, purtându-şi crucea în chip neşovăielnic.

Sfântul Atanasie şi-a exprimat dorinţa de a-şi sfârşi viaţa la Mănăstirea Sfântul Nicolae, din Galaţi (pe care o numea „Mânăstirea sa”), dar Voia lui Dumnezeu a fost alta: astfel, el a continuat să strângă milostenie pentru creştinii celorlalte Biserici Ortodoxe căzute sub ocupaţie otomană.

Ajungând pentru aceasta în Rusia, fiind bătrân şi bolnav, a primit însemnate daruri de la ţar şi de la patriarhul Nicon (1652-1666). La întoarcere a rămas în Cetatea Lubnî (din Ucraina), unde s-a aşezat la Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Mgarsk.

Cunoscându-şi mai dinainte vremea sfârşitului, Sfântul Atanasie a alcătuit un testament prin care a împărţit darurile primite de la ţar mai multor Mânăstiri şi Biserici din Moldova, din Sfântul Munte Athos şi din Muntele Sinai.

A rânduit de asemenea a se aduce daruri şi la Mănăstirea Sfântul Nicolae, din Galaţi. Apoi s-a rugat pentru toţi păstoriţii săi, pentru cei ce i-au făcut bine şi pentru cei care l-au prigonit ori nedreptăţit în viaţă; şi-a cerut iertare de la toţi, iertându-i la rândul său pe toţi.

Cu cugetul împăcat şi încrezător în marea Milostivire a lui Dumnezeu, având pe buze şi în inimă rugăciunea, a adormit în Domnul la 5 Aprilie 1654, a treia zi de Paşti, în genunchi, cu Sfânta Evanghelie în mâini, rostind cu glas stins: „Doamne, primeşte sufletul meu!

A fost îmbrăcat în veşminte arhiereşti şi aşezat în jilţ, ţinând în mână cârja. Apoi a fost pus într-un mormânt săpat în lăuntrul Bisericii Mănăstirii din Mgarsk.

Prin rânduială Dumnezeiască, trupul ostenit de nenumărate nevoinţe al cinstitului Ierarh a rămas neschimbat. Lucrul acesta s-a aflat după 8 ani de la mutarea sa la Locaşurile cele veşnice, atunci când mitropolitul Paisie Ligaridis al Gazei, venind la Mănăstirea din Lubnî, a avut o vedenie.

Sfântul Atanasie i s-a arătat şi i-a cerut să fie scos din mormânt. Când acesta a fost deschis, trupul Sfântului Atanasie era întreg şi neputrezit, răspândind bună mireasmă.

Sfintele Moaşte au fost aşezate, cu mare cinste, în partea dreaptă a Bisericii, în ziua de 1 Februarie 1662, iar pomenirea, între Sfinţi, a Ierarhului Atanasie Patelarie s-a hotărât a fi la 2 Mai, odată cu cea a ocrotitorului său, Sfântul Atanasie al Alexandriei. Cinstitele Moaşte au rămas neatinse de focul care a cuprins de 2 ori Biserica, dar nu şi pe vieţuitorii Mânăstirii, pe care i-a păzit Sfântul.

La începutul veacului al XX-lea, Sfintele sale Moaşte au fost duse la Harkov, iar din anul 1943 au fost puse spre închinare, în catedrala Buna Vestire din acel oraş.

În toamna anului 2004, când se împlineau 350 de ani de la mutarea sa la ceruri, a fost adusă de la Harkov, la Galaţi, un fragment din Moaştele Sfântului Atanasie Patelarie.

Sfântul Ierarh ATANASIE al III-lea, Patelarie, Patriarhul Constantinopolului

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH ATANASIE AL 3-LEA, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !

Surse bibliografice:

  1. http://safiisanatos.ro/wp-content/uploads/2014/05/Invierea-Domnului.jpg;
  2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2nta_Matrona_din_Moscova;
  3. https://chirho88888888.wordpress.com/2020/01/18/sfintii-zilei-140/;
  4. https://ro.orthodoxwiki.org/Esper,_Zoe,_Chiriac_%C8%99i_Teodul;
  5. https://basilica.ro/viata-sfintei-matrona-de-la-moscova/;
  6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2nta_Matrona_din_Moscova;
  7. https://lh3.googleusercontent.com/proxy/W8Y1DqWiGhFXfx0oAEJsXRYq9jBfRsz2FNUxhnP-pMk_dpQ1nRpKbC24xVTnbV5zhZEW75TPsQMX3CBqd9VcpztuYl-ZFomJBS30bU4AVVkKiiVWX3JoHpIr2z12prdpRudRI83T;
  8. https://images.zakupka.com/i3/firms/27/259/259906/ikona-svyataya-blazhennaya-matrona-moskovskaya-310x400mm_1b63d642afe272c_500x500.jpg;
  9. https://basilica.ro/sfantul-ierarh-atanasie-al-iii-lea-patelarie-cinstit-in-eparhia-dunarii-de-jos/;
  10. https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/2012/05/02/2-mai-sf-mc-hespers-zoi-chiriac-si-teodul-pomenirea-mutarii-moastelor-sf-atanasie-cel-mare-arhiepiscopul-alexandriei-sf-mc-boris-si-gleb-sf-mihail-boris-tarul-bulgarilor-proloagele-d/;
  11. https://ro.wikipedia.org/wiki/Wiborada;
  12. https://novavarna.net/wp-content/uploads/2018/05/car_boris_1.jpg;
  13. https://en.wikipedia.org/wiki/May_2_(Eastern_Orthodox_liturgics);
  14. https://j56fs3pvjjejxb5fujgtili5yi–azbyka-ru.translate.goog/days/assets/img/saints/3192/p1ain1mjd61ckggupqei1um4i9j3.png;   
  15. http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai02.htm;
  16. https://j56fs3pvjjejxb5fujgtili5yi–azbyka-ru.translate.goog/days/assets/img/saints/3192/p1e8a5bjdhd6j43819cb1v3v1s5e3.jpg;
  17. https://en.wikipedia.org/wiki/Exuperius_and_Zoe;
  18. https://j56fs3pvjjejxb5fujgtili5yi–azbyka-ru.translate.goog/days/assets/img/saints/731/p1e8a4odtc1mol1ic6rhl1kj0i5f3.jpg;
  19. https://calendar.ortodox.md/calendar/entry/RO/6b8895a3-180d-4fff-8bf8-6547582de1f2;
  20. https://j56fs3pvjjejxb5fujgtili5yi–azbyka-ru.translate.goog/days/assets/img/saints/731/p1e8a4odtd132kod0174e153lf4e4.jpg;
  21. https://ro.wikipedia.org/wiki/Boris_I_al_Bulgariei;
  22. https://j56fs3pvjjejxb5fujgtili5yi–azbyka-ru.translate.goog/days/assets/img/saints/5405/p1clg9u05l12kdmoev1qjm1itt5.jpg;
  23. http://despreortodoxie.blogspot.com/2011/05/ceasurile-pastilor.html;
  24. https://j56fs3pvjjejxb5fujgtili5yi–azbyka-ru.translate.goog/days/assets/img/saints/5405/p1e8a41v1rf6tu2o1pn4psd1vi14.jpg;
  25. https://fr.wikipedia.org/wiki/Valbert_de_Luxeuil;
  26. https://j56fs3pvjjejxb5fujgtili5yi–azbyka-ru.translate.goog/days/assets/img/saints/928/p1e89rbhqf1189140d645v0gs684.jpg;
  27. https://www.ebay.com.au/itm/Saint-Wiborada-Saint-Guiborat-Wiborada-Santa-Viborada-Santa-Wiborada-/153411255402;
  28. https://www.imoph.org/pdfs/IconologicalSynaxarion/05-May/02MayEng.pdf;
  29. https://j56fs3pvjjejxb5fujgtili5yi–azbyka-ru.translate.goog/days/assets/img/icons/161/p1e8a6qil7125uspd1rkc19a36oe4.jpg;
  30. http://www.sihastriaputnei.ro/sites/default/files/attachments/2016/06/sinaxar_mai.pdf

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: