VECHIUL TESTAMENT
54. Eli şi Samuel
Samuel va fi unul din cei închinaţi Domnului
Eli era şi arhiereu şi judecător în Israel. Pe vremea lui trăia un om, pe care-l chema Elcana, iar pe soţia sa, Ana. Şi oamenii aceştia n-aveau copii. Ei, în fiecare an, la zilele mari, se duceau amândoi la Şilo pentru ca să se închine Domnului şi să aducă jertfă.
Într-o zi, Ana s-a rugat Domnului, cu lacrimi, zicând:
„Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei căuta la întristarea roabei Tale şi-ţi vei aduce aminte de mine şi de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi da ţie, şi nu va bea el nici vin, nici sicheră, nici brici nu se va atinge de capul lui„. (1 Regi 1, 11)
Şi a auzit Domnul rugăciunea Anei
“După câtva timp a zămislit Ana şi a născut un fiu şi i-a pus numele Samuel. Iar după ce l-a înţărcat, s-a dus cu el la Şilo, şi a venit la casa Domnului în Şilo şi a venit şi copilul împreună cu ei, dar copilul era încă prunc. Şi l-au adus înaintea feţei Domnului, iar tatăl său a adus jertfa rânduită în asemenea zile şi au junghiat un viţel. Ana a adus pe prunc la Eli”. (1 Regi 1, 24-25)
Acolo a crescut el sub ochii lui Eli, în slujba Domnului, iubit de Dumnezeu şi de oameni.
Fiii lui Eli au purtări rele
Cei 2 fii ai lui Eli, Ofni şi Finees, erau oameni necredincioşi şi răi. Când se aduceau jertfe, ei îşi luau părţi de acelea la care preoţii nu aveau drept. Astfel ei au făcut lumea să nu mai aduca jertfe Domnului. Eli era foarte bătrân. Aflând însă de purtarea fiilor săi, le-a zis:
<“Nu mai faceţi aşa, căci nu este bună vestea care o aud eu; voi răzvrătiţi poporul Domnului”. Dar ei nu ascultau spusele tatălui lor>. (1 Regi 2, 24-25)
Atunci a venit la Eli un om al lui Dumnezeu şi a zis:
“Iată un semn pentru tine, care se va petrece cu cei doi fii ai tăi, Ofni şi Finees: amândoi vor muri în aceeaşi zi”. (1 Regi 2, 34)
<Şi pruncul Samuel slujea Domnului sub povaţa preotului Eli. În zilele acelea cuvântul Domnului era rar şi nici vedeniile nu erau dese. Şi iată în vremea aceea, când Eli stătea culcat la locul său şi ochii lui începuseră a se închide şi nu mai putea să vadă; când sfeşnicul Domnului nu se stinsese încă şi Samuel era culcat în cortul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu, a strigat Domnul către Samuel: „Samuele, Samuele!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!” Şi a alergat la Eli şi a zis: „Iată-mă! La ce m-ai chemat?” Acela însă a răspuns: „Nu te-am chemat. Du-te şi te culcă!„
Şi s-a dus Samuel şi s-a culcat. Iar Domnul a strigat a doua oară pe Samuel: „Samuele, Samuele!” şi acesta s-a sculat şi a venit iar la Eli şi a zis: „Iată-mă! De ce m-ai chemat?” şi acela i-a zis: „Nu te-am chemat, fiul meu! Du-te înapoi şi te culcă!” Samuel nu cunoştea atunci glasul Domnului şi cuvântul Domnului nu i se descoperise încă. Dar Domnul a strigat pe Samuel şi a treia oară. Şi s-a sculat acesta şi a venit la Eli şi a zis: „Iată-mă! La ce m-ai chemat?” Atunci a înţeles Eli că Domnul cheamă pe copil. Şi a zis Eli către Samuel: „Du-te înapoi şi te culcă şi când Cel ce te cheamă te va mai chema, tu să zici: „Vorbeşte, Doamne, că robul Tău ascultă!„> (1 Regi 3, 1-9)
<Şi s-a dus Samuel şi s-a culcat la locul său. Şi a venit Domnul şi a stat şi a strigat ca întâia şi ca a doua oară: „Samuele, Samuele!” Iar Samuel a zis: „Vorbeşte, Doamne, că robul Tău ascultă!” A zis Domnul către Samuel: „Iată, am să fac în Israel un lucru, încât cine va auzi de el, aceluia îi vor ţiui amândouă urechile. În ziua aceea voi face cu Eli toate câte am spus despre casa lui; toate le voi începe şi le voi sfârşi. Eu i-am spus că am să pedepsesc casa lui pe veci pentru vina pe care el a ştiut-o, şi anume că fiii fac nelegiuiri, dar nu i-a înfrânat. De aceea mă jur casei lui Eli că vina casei lui Eli nu se va şterge, nici prin jertfe, nici prin prinoase de pâine în veci„. După aceea a adormit Samuel până dimineaţa, s-a sculat de noapte şi a deschis uşile casei Domnului. Dar Samuel s-a temut să spună lui Eli vedenia aceasta. Eli însă a chemat pe Samuel şi a zis: „Fiul meu Samuel!” Iar acesta a răspuns: „Iată-mă!” A zis Eli: „Ce ţi s-a spus? Să nu ascunzi de mine! Dumnezeu să se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă tu vei ascunde ceva de mine din toate câte ţi s-au spus!” Şi i-a spus Samuel tot şi n-a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis: „El este Domnul; facă dar ce va binevoi!„> (1 Regi 3, 9-18)
Eli moare după fiii săi
La câtva timp după aceasta filistenii au venit cu război asupra israeliţilor. Aceştia au fost bătuţi. Atunci ei au trimis să ceară Chivotul Legii de la Şilo, ca să le fie ajutor împotriva duşmanilor. Ofni şi Finees au însoţit Chivotul. Israeliţii au fost din nou bătuţi şi Chivotul Legii a căzut în mâna duşmanului, iar cei 2 fii ai lui Eli, ucişi. Îndată a fost trimisă o ştafetă la Şilo, care zise către Eli: „Amândoi fiii tăi au murit şi chivotul lui Dumnezeu e luat de duşmani”. La vorbele acestea,
“Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă, şi-a rupt spinarea şi a murit, căci era bătrân şi greoi. El a fost judecător în Israel patruzeci de ani”. (1 Regi 4, 17-18)
Filistenii trimit înapoi Chivotul Legii
“Atunci au luat Filistenii chivotul Domnului şi l-au dus din Eben-Ezer la Aşdod. Apoi au ridicat Filistenii chivotul Domnului şi l-au vârât în capiştea lui Dagon şi l-au pus lângă Dagon. Iar a doua zi s-au sculat Aşdodenii dis-de-dimineaţă şi iată Dagon zăcea cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului. Şi au luat ei pe Dagon şi l-au pus iar la locul lui. Şi s-au sculat ei dis-de-dimineaţă în ziua următoare, şi iată Dagon zăcea cu fata la pământ înaintea chivotului Domnului; dar capul lui Dagon şi amândouă picioarele şi mâinile lui zăceau tăiate pe prag, fiecare deosebi, şi rămăsese numai trunchiul lui”. (1 Regi 5, 1-4)
Atunci ei au început să ducă chivotul Legii din oraş în oraş. Dar pe unde trecea, moartea pustiia totul. Astfel s-au petrecut lucrurile 7 luni de zile. În cele din urmă, filistenii s-au hotărât să trimită chivotul Legii înapoi israeliţilor şi au ales 2 vaci fătate întâia oară şi le-au înjugat la car. Apoi au pus chivotul Domnului în car şi le-au dat drumul.
“Şi au pornit vacile de-a dreptul pe drumul spre Betşemeş”. (1 Regi 6, 12)
La hotar, leviţii au întâmpinat chivotul Legii şi l-au dus la Chiriat-Iearim, în casa lui Ammadab, care era aşezată pe o înălţime.
“Din ziua aceea, de când a rămas chivotul în Chiriat-Iearim, a trecut multă vreme, ca la douăzeci de ani. Şi s-a întors toată casa lui Israel la Domnul”. (1 Regi 7, 2)
“Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme”. (Pilde 13, 24)
În Duminica Sfinţilor Strămoşi, Duminica dinaintea Naşterii lui Iisus Hristos, o pomenim şi pe Sfânta şi Dreapta Ana, mama Proorocului Samuel.
Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
IC XC NIKA! 
Lasă un comentariu