SFINŢII ZILEI

În luna Mai, în ziua a douăsprezecea, îl pomenim pe Sfântul Nou Mucenic IOAN VALAHUL, care a pătimit pentru Credința creștină la Constantinopol (n.1644-† 1662).

Sfântul Nou Mucenic IOAN VALAHUL

Astăzi prăznuim pe Sfântul Ioan Valahul, un Mucenic cu totul deosebit. Ne este drag şi apropiat fiind de un neam cu noi, dar mai ales pentru pilda de mucenicie şi mărturisire a vieţii sale. A fost un tânăr care, ca un alt Mucenic bine-cunoscut, Sfântul Ioan Rusul, la numai 15 ani, a căzut rob la turci, în urma unor incursiuni ale acestora în Ţara Românească.

Sfântul Ioan s-a născut în anul 1644 în Ţara Românească, în timpul domniei lui Matei Basarab, ctitor de locaşuri sfinte şi îndrumător al activităţii cultural-tipografice din ţara sa, cu o domnie paşnică şi neobişnuit de lungă pentru acele vremuri: 1632-1654. După moartea lui, au urmat la domnie Constantin Şerban Basarab (1654-1658) şi Mihnea al III-lea Radu (1658-1659). Aceşti domnitori au încercat, în măsura posibilităţilor de atunci, să ducă o politică antiotomană, de apărare a ţării, încheind chiar şi anumite înţelegeri în acest sens cu principii Transilvaniei. În toamna anului 1659, din ordinul lui Mihnea al III-lea Radu au fost ucişi 2.000 de turci trimiși în ţară pentru a-l supraveghea. După aceasta, a distrus oastea pașei din Silistra, a asediat cetatea Giurgiu, pe atunci raia turcească, a atacat şi ars cetăţile Rusciuc (azi Russe) şi Nicopole, din dreapta Dunării. În acelaşi timp, s-au răsculat împotriva turcilor domnitorul Constantin Şerban, ajuns pe tronul Moldovei, precum şi principele Gheorghe Rakoczi al II-lea în Transilvania. Dar aceştia din urmă au fost înfrânţi de oștile turceşti şi tătărăşti intrate în ţările lor din ordinul sultanului Mahomed al IV-lea. În astfel de împrejurări, Mihnea al III-lea şi-a dat seama că nu mai poate continua lupta şi s-a refugiat în Transilvania, unde a şi murit la scurt timp (6 Aprilie 1660), se pare otrăvit.

La retragerea din Transilvania, în Noiembrie şi Decembrie 1659, turcii au făcut, ca şi în alte rânduri, jafuri şi pustiire mare în satele şi târgurile româneşti, arzând, prădând şi omorând oameni nevinovaţi. Dar tot atunci au luat cu ei şi mare mulţime de robi, bărbaţi, femei şi copii, trecându-i dincolo de Dunăre. Printre cei robiţi atunci se afla şi un tânăr cu numele Ioan, de neam bun, în vârstă de numai 15 ani, născut şi crescut în Ţara Românească.

În robie petrecând, a trecut prin mare primejdie, fiind supus unei încercări de siluire. Scăpând, a fost ispitit precum Dreptul Iosif de femeia egipteanului şi supus chinurilor înfricoşătoare pentru a se lăsa în braţele aceleia. Nimic nu l-a înduplecat să se despartă de Hristos, Viaţa cea Adevărată. Se cuvine să îl avem în rugăciunile noastre pe Sfântul Ioan Valahul şi să îi cerem ocrotirea atât pentru noi, cât şi pentru cei care se află în temniţe şi în primejdii cumplite, precum cele înfruntate de Sfântul nostru Mucenic.

Tânărul Ioan a trecut prin cumplite încercări. Se ştie că fiecare rob luat de turci era socotit ca fiind un bun al sultanului, dar ei puteau fi cumpăraţi de oricine. Aşa se face că, fiind încă pe drum, unul dintre ostaşii care însoţeau convoiul robilor români l-a cumpărat. Ostaşul nu urmărea altceva decât să-l silească la păcat. Dar tânărul Ioan, crescut de părinţii săi în frică de Dumnezeu şi în dragoste de Credinţa strămoşească, s-a împotrivit aceluia şi l-a ucis, apoi a încercat să fugă. A fost prins, legat şi dus la Istanbul, unde vizirul, în urma judecăţii, a hotărât să-l dea femeii celui ucis, să facă cu el ce va dori. Aceasta nu i-a luat capul, ci, după cum ne spune Sinaxarul, „văzându-l voinic şi frumos la înfăţişare, s-a aprins de pofta desfrânării cu el, ca oarecând soţia lui Putifar din ţara Egiptului pentru Iosif cel frumos şi înţelept”. A încercat pentru început să-l ademenească cu tot felul de făgăduinţe, dacă o va lua de soţie şi se va lepăda de Credinţa creştinească, urmând să devină musulman. „Iar tânărul, auzind acestea – ne spune primul alcătuitor al vieţii sale –, îşi făcea Cruce, rugându-se lui Hristos să-l întărească şi să-l păzească până în sfârşit neclintit întru Credinţa creştinească.”

Văzând că nu izbuteşte, femeia l-a dat în mâna mai-marelui cetăţii, ca să-l pedepsească pentru uciderea soţului ei. Acesta a poruncit să fie aruncat în temniţă, supunându-l acolo la multe chinuri. Femeia venea în fiecare zi în temniţă, încercând să-l înduplece să-i facă voia. Tânărul Ioan nu s-a lăsat biruit nici aici de chinurile pe care le-a îndurat, ci a rămas neclintit în Credinţa sa creştină. În cele din urmă, văzând femeia şi prigonitorii Sfântului că toate încercările lor sunt fără rost, au cerut vizirului să-l omoare. Primind acordul acestuia, l-au scos din închisoare şi l-au dus la locul numit Parmak-Kapî (adică Poarta Stâlpului), într-o margine a Istanbulului. Acolo a fost spânzurat în ziua de 12 Mai din anul mântuirii 1662, la vârsta de 18 ani. Sinaxarul mai spune că „trupul său ar fi fost aruncat în apele Bosforului, dacă nu va fi fost cumva îngropat de creştini cucernici în vreun loc tăinuit din jurul Istanbulului”.

Un învăţat dascăl al Şcolii Patriarhiei Ecumenice, Ioan Cariofil, care a trăit în vremea Sfântului, fiind martor la martiriul său, a scris viaţa acestuia în greceşte. Ea a fost tipărită la Veneţia în 1799, tot în greceşte, de către un mare aghiograf, Nicodim Aghioritul și retipărită la Atena, în 1856. Această viaţă a fost tradusă şi în româneşte, îndată după apariția ei, fiind cunoscute mai multe manuscrise din secolul al XIX-lea. S-a tipărit pentru prima dată în româneşte în anul 1801, la Bucureşti, împreună cu slujba Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Noul Mucenic a fost menţionat apoi în Mineiul grecesc pe luna Mai, apărut la Constantinopol în 1843 şi în Mineiele româneşti, începând cu ediţia de la Mănăstirea Neamţ din 1846.

ACATISTUL SFÂNTULUI MUCENIC IOAN VALAHUL

Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Ierarh EPIFANIE, ArhiEpiscopul Ciprului (n.310, Palestina-† 12 Mai 403, pe mare, în drum spre Cipru).

Sfântul Ierarh EPIFANIE, ArhiEpiscopul Ciprului
(frescă de la Mânăstirea Gracanica, lângă Lipljan, în Kosovo)

Sfântul Epifanie, Episcopul Constantiei s-a născut în satul Besanduk din apropierea Orașului Elefteropolis din Iudeea (Palestina). Născut într-o familie săracă a rămas orfan de tată la vârsta de 10 ani. a intrat ucenic la un iudeu bogat pe nume Trifon, care după moartea sa și a familiei sale i-a lăsat Sfântului toată averea. Cunoscând un călugăr pe nume Luchian, a fost impresionat de o faptă de milostenie săvârșită de acesta, fapt pentru care s-a botezat, și-a vândut averea, a dăruit surorii sale o parte, și-a cumpărat cărți de câțiva arginți și restul averii a împărțit-o săracilor. A intrat apoi în monahism la Mănăstirea Sfântul Ilarion cel Mare la vârsta de 16 ani. În 337 a întemeiat o Mânăstire aproape de satul său natal, Mânăstire pe care apăstorit-o 30 de ani. În anul 368 a fost ales Episcop al orașului Constantia, Capitala Ciprului (vechea Salamina). A păstorit în timpul luptelor cu arienii sprijiniți de Împăratul Valens. Sfântul Epifanie s-a mutat la cele veșnice în anul 403, la 36 de ani de episcopat.

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH EPIFANIE, ARHIEPISCOPUL CIPRULUI

Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Ierarh GHERMAN, Patriarhul Constantinopolului, apărător al Sfintelor Icoane (n. 634, Constantinopol-† 12 Mai 740).

Sfântul Ierarh GHERMAN, Patriarhul Constantinopolului

Cel între Sfinți, Părintele nostru Gherman I a fost Patriarh al Constantinopolului între anii 715 și 730. A fost un mare apărător al închinării la Icoane, drept pentru care a fost forțat de împăratul iconoclast Leon al III-lea Isaurianul să părăsească scaunul patriarhal.

Sfântul Gherman s-a născut la Constantinopol în preajma anului 645, fiind fiul patricianului Iustinian. Iustinian, un senator proeminent, a murit din ordinul împăratului Constantin al IV-lea. Tânărul său fiu, Gherman, a fost emasculat și apoi trimis la o Mânăstire, de unde a început sa slujească Bisericii. Prezența sa este apoi înscrisă ca fiind Episcop de Cizic. Data hirotonirii nu este știută, dar Teofan și Nichifor au menționat prezența lui ca Episcop la Sinodul de la Constantinopol din anul 712. În Cizic, Episcopul Gherman a înfruntat mișcarea iconoclastă și a sărit în apărarea Credinței Ortodoxe stând împotriva ereticilor iconoclaști.

În anul 713, împăratul Anastasie al II-lea a venit pe tronul împărătesc, înlocuindu-l pe Filip Bardanes, împărat monotelit ce fusese detronat. Atanasiu a restaurat Ortodoxia și a înlăturat monotelismul din imperiu. Odată cu moartea Patriarhului Ioan al VI-lea, în 715, Gherman a fost ales Patriarh cu numele de Gherman I. Printre primele măsuri luate de Gherman au fost convocarea unui sinod local ce avea sa reafirme doctrina Sinodului IV Ecumenic și să anatemizeze pe capii monotelismului, printre care Serghie I I și Chir, foști patriarhi.

În anul 716, Leon al III-lea Isaurianul a devenit împărat. Leon se opunea cinstirii Icoanelor și a luat demersuri spre a interzice cinstirea lor. De îndată, Sfântul Gherman a sărit în apărarea Ortodoxiei, dar Leon nu a renunțat, ci a încurajat inconoclaștii. Lupta împotriva împăratului era inegală, Leon având intenția să-l dea jos pe Gherman, iar în anul 730, a convocat un sinod înaintea căruia Gherman a refuzat sa accepte decretul imperial ce interzicea Imaginile Sfinte. Sub presiunea imperială, Patriarhul Gherman a demisionat și a fost urmat de Anastasie care nu se opunea împăratului în legătură cu Sfintele Icoane.

După ce a fost alungat, Gherman s-a dus în exil la o Mânăstire unde a rămas până la adormirea sa în anul 740. Inițial a fost îngropat la Mânăstirea Chora, dar mai târziu Moaștele sale au fost mutate în Franța.

La Sinodul VII Ecumenic, din anul 787, numele său a fost adăugat în rândul Sfinților. El a scris mai multe lucrări. Printre acestea se află și cartea „Tâlcuirea Sfintei Liturghii”, cât și o tâlcuire a unor pasaje din Sfânta Scriptură, scrisori despre cinstirea Icoanelor, imne de laudă a Sfinților și predici la Intrarea Maicii Domnului în Biserică, la Bunavestire și la Adormirea Maicii Domnului.

Sfântul Ierarh GHERMAN, Patriarhul Constantinopolului

Troparul Sfântului Ierarh GHERMAN, Patriarhul Constantinopolului (Glasul al 4-lea) :

Dumnezeul Părinților noștri, care faci pururea cu noi după Blândețile Tale, nu depărta Mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuiește viața noastră!

Sfântul Ierarh GHERMAN, Patriarhul Constantinopolului

Condacul Sfinţilor Ierarhi GHERMAN, Patriarhul Constantinopolului şi EPIFANIE, ArhiEpiscopul Ciprului (Glasul al 4-lea) :

Minunata însoțire a Ierarhilor să o lăudăm credincioșilor după datorie, împreună cu Gherman, pe Dumnezeiescul Epifanie. Că aceștia au ars limbile celor fără de Dumnezeu și dogme preaînțelepte au vestit tuturor, celor ce cu Dreaptă Credință întru cântări laudă pururea marea Taină a Dreptei Credințe.

Sfântul Ierarh GHERMAN, Patriarhul Constantinopolului

Sfântul Ierarh EPIFANIE, ArhiEpiscopul Ciprului şi Sfântul Ierarh GHERMAN,
Patriarhul Constantinopolului

Tot în această zi, îi pomenim pe :

Sfinții Mucenici NEREU şi ACHILIN († 100) ;

Sfântul Mucenic Nereu

Sfântul Mucenic Achilin

Sfintele Muceniţe EUFROSINA şi TEODORA, care au pătimit în timpul împăratului Domițian († secolul I) ;

Sfinții Mucenici PANCRAŢIU (n.289, Sinnada, Italia-† 12 Mai 304) şi DIONISIE († 12 Mai 304), unchiul său, care au pătimit la Roma;

Pancraţiu a sosit din Frigia la Roma, unde, tânăr de 14 ani fiind el, a fost prins şi chinuit pentru Hristos, la anul 304. Acest Sfânt cunoaşte o mare cinstire în Apus. La Roma există o Biserică închinată lui, iar în ea se află Sfintele lui Moaşte.

Sfântul DIOMA, din Irlanda, învăţătorul Sfântului Declan de Ardmore († secolul al V-lea) ;

Sfântul Cuvios FILIP, doctor fără-de-arginţi, din Agira, în Sicilia Italiei (n.40, Tracia-† 12 Mai 103, Agira, Italia) ;

Sfânta Cuvioasă CALIOPE, Monahia, sora Sfântului Ierarh Epifanie, ArhiEpiscopul Ciprului ;

Sfântul Ierarh POLIVIE, Episcop de Cipru şi Făcător-de-Minuni († secolul al V-lea) ;

Sfântului Ierarh SABIN, ArhiEpiscop de Cipru, succesorul Sfântului Epifanie († secolul al V-lea) ;

Sfânta Cuvioasă RICTRUDE, Întemeietoarea Mănăstirii Marchiennes (n.614, Périgord, Franţa-† 688, Marchiennes, Franţa) ;

Sfântul Ierarh MODOALD, Episcop de Trier, Germania († 640) ;

Sfântul Cuvios GHERMAN, Întemeietorul Mănăstirii Icosifinisa, din Macedonia († secolul al IX-lea) ;

Sfântul Ierarh ETELHARD, ArhiEpiscop de Canterbury, Anglia († 12 Mai 805) ;

Sfântul Ierarh ETELHARD, ArhiEpiscop de Canterbury

Sfântul Cuvios TEODOR, din Chitera († 922) ;

Sfântul Ierarh EFTIMIE al II-lea, Patriarhul Ierusalimului († 1224) ;

Sfântul Nou Mucenic IOAN, din Serres, Macedonia († secolul al XV-lea);

Sfântul Nou Mucenic IOAN, din Serres

Sfinții Cuvioși DIONISIE († 1633), de la Radonej, Rusia și ANTONIE (Medvedev), Arhimandriți în Lavra Sfântul Serghie din Moscova († 1877).

Sfântul Cuvios Dionisie, de la Radonej

Tot în această zi, pomenim canonizarea (1913) Sfântului Sfinţit Nou Mucenic ERMOGHEN, Patriarhul Moscovei (†1 612).

Sfântul Sfinţit Nou Mucenic ERMOGHEN, Patriarhul Moscovei

Tot în această zi, pomenim a 2-a aflare a Moaştelor (1992) Sfântului şi Dreptului Simeon de Verkhoturye (Rusia) (n. 1607-† 1642).

Sfântul şi Dreptul Simeon de Verkhoturye, Făcătorul-de-Minuni

Acesta s-a născut în jurul anului 1607 în Rusia, într-o familie de oameni de seamă și foarte evlavioși care şi-au dat din plin osteneala pentru ca fiul lor să aibă o educație aleasă și să devină un creștin destoinic.

De la fragedă vârstă, Sfântul Simeon își întoarse fața de la grijile și desfătările lumești, pentru ca în vremea tinereții să crească într-însul dorința de a se înstrăina de locul său natal pentru a-și putea închina viața lui Dumnezeu.

Astfel, își îndreptă pașii către Siberia unde abia începuse să pătrundă razele Dreptei Credințe și încă era plină de oameni certați cu legea și fugari stabiliți prin părțile acelea pentru a scăpa de pedepsele cuvenite.

Sfântul Simeon se așeză în satul Merkușino, în apropiere de orașul Verhotur. În sat se afla o Biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, la care Sfântul Simeon mergea adesea pentru a se ruga.

Își ducea traiul săvârșind meseria de croitor. Pe vremea aceea, croitorii mergeau în casele oamenilor unde erau chemați și zăboveau până terminau cele ce aveau de cusut. Sfântul Simeon cosea mai ales șube cu modele – din piei de oaie ori de capră, cu țesătură bătută. De la oamenii sărmani refuza plata pentru munca sa. Socotea că este de ajuns că avusese adăpost și hrană pe timpul lucrului. Ca să fugă de plată, Sfântul Simeon mai lăsa ceva nefinisat și nu arareori, dimineața devreme, fără știrea gazdei, ieșea din casă, mutându-se în alt loc. Pentru aceasta, el trebui să îndure de multe ori jigniri și chiar bătăi. Însă pe toate Sfântul Simeon le primea cu răbdare. Altă îndeletnicire dragă Sfântului Simeon era pescuitul.

Pentru aceasta mergea adeseori la 10 verste de sat, pe malul râului Tur, sub un brad umbros, unde ședea cu undița în mână și pescuia, cugetând la Măreția Ziditorului cerului și al pământului. Însă și în această îndeletnicire arăta cumpătare, căci prindea pește numai cât să își ducă traiul. Și astăzi poate fi văzută stânca pe care stătea Sfântul Simeon când pescuia, iar din bradul acela a mai rămas doar un ciot și resturi de rădăcină.

Deoarece în locurile acelea abia începuseră să răsară zorii creștinismului, Sfântul Simeon nu arareori se întâlnea cu noii creștinați, vorbindu-le despre cele ale Credinței în Dumnezeu.Cei de altă credință, auzind îndemnurile sale simple și însuflețitoare, părăseau încetul cu încetul obiceiurile păgâne dorind să ducă o viață creștină.

Suferind de o boală de stomac, Sfântul Simeon trecu la cele veșnice încă de la vârsta de 35 de ani.

Locuitorii satului, nutrind un adânc respect către Sfântul Simeon, îl îngropară cu cinste în Biserica parohială a satului.

După 50 de ani de la fericita sa adormire, mormântul cu cinstitele sale Moaște începu a șiroi tot mai multe minuni, spre marea bucurie a oamenilor locului.

Sfântul Cuvios SIMEON din Verhotur este Sfântul Ocrotitor al Regiunii Ural (Rusia).

Pomenirea sa se săvârșește 18 Decembrie (data proslăvirii sale cu Sfinții), 12 Septembrie (prima mutare a Moaștelor sale-1704) și 12 Mai (a doua mutare a cinstitelor sale Moaște-1992).

ACATISTUL SFÂNTULUI SIMEON DE VERHOTUR, FĂCĂTORUL-DE-MINUNI

Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Amfilohie de la Poceaev (n. 27 Noiembrie 1894, Malaia Iloviţa, Ucraina-† 1 Ianuarie 1971).

Sfântul Amfilohie de la Poceaev

Sfântul Amfilohie a primit la Botez numele Iacov, la călugărie pe cel de Iosif, iar ca SchiMonah: Amfilohie, este unul dintre Cuvioșii Taumaturgi fără-de-arginți ai zilelor noastre, viețuitor în Ucraina.

Priceput la vindecarea luxațiilor, iubitor de natură, izgonitor de demoni și rugător pentru toți cei care îi cereau ajutorul, Sfântul Amfilohie ne impresionează prin exemplul vieții sale deschise spre ajutarea tuturor.

Deși a trăit în vremuri tulburi, el însuși fiind afectat de dominația atee (izgonit din Lavra Pochaev, închis pentru o perioadă la spitalul de nebuni și tratat cu medicamente, bătut și amenințat cu moartea ș.a.), Părintele Amfilohie își continuă statornic lucrarea duhovnicească, primind din ce în ce mai multe Daruri de la Dumnezeu, cum ar fi: darul profeției, darul discernământului, darul facerii-de-Minuni, darul vindecării de boli, darul izgonirii demonilor, darul smereniei, darul dragostei.

Felul în care acționa Sfântul era următorul: îi primea pe toți oamenii care veneau la el, dintre care mulți erau îndrăciți (unii veneau special să-l bată sau încercând să-l omoare), se ruga la slujbă, îi stropea pe toți cu agheazmă din belșug, apoi îi invita la masă. După toate acestea, cei veniți simțeau o ușurare sufletească deosebită. De multe ori era de ajuns ca bolnavii să mănânce din cele pregătite la masa Sfântului, că se vindecau. Alteori îl rugau să atingă cu cârja locul bolnav, tămăduindu-se îndată de orice boală fizică, dar și psihică. La el veneau oameni atât din zonă, cât și din toată Rusia și Moldova.

Uneori Sfântul se prefăcea nebun, ceea ce era însă pentru smerenie.

După ce a fost gonit din Lavră, Sfântul s-a retras în curtea unei nepoate, unde a amenajat un Paraclis. Aici lumea îl căuta la fel de mult, în medie 500 persoane pe zi.

El cunoștea gândurile oamenilor, îi știa pe cei ce vin la el fie cu gânduri bune, dar și cu gânduri viclene, însă îi primea pe toți cu aceeași dragoste, în duh de rugăciune. Mulți îl rugau să nu mai primească demonizați, însă el îi răbda și pe aceștia, până la vindecare. Incredibilă este, spre exemplu, vindecarea unei demonizate prin răbdare: aceasta a sărit cu pumnii asupra Părintelui Amfilohie, iar el a lăsat-o să-l bată până când a obosit; în scurt timp demonul a ieșit din ea, nesuportând răbdarea Părintelui la lovituri și la atitudinea plină de ură a femeii.

În mod deosebit Sfântul a vindecat bolnavii psihic, considerând că acestea sunt bolile secolului, cauzate de duhul ateismului, izgonitor al Harului Duhului Sfânt. Pentru depresivi recomanda metanii, purtarea Cruciuliței la gât, evitarea fumatului, alcoolului, participarea la slujbe, postul și Împărtășania.

Cu toate acestea, avea timp să se ocupe și de copaci ornamentali și de diferite specii de flori.

Dintre cuvintele pe care le repeta des:

– Cum vei fi tu pentru oameni, așa vor fi și oamenii pentru tine.

– Pentru alungarea tristeții și plictiselii: cântarea Câți în Hristos v-ați botezat și Cu noi este Dumnezeu.

– Pentru curățarea inimii: rostirea deasă a rugăciunii Împărate ceresc.

– Concentrați-vă la rugăciune, nu lăsați mintea să gonească prin alte părți, faceți liniște de gânduri.

Sfântul Amfilohie, a trăit 77 de ani. După mai multe tentative de omor asupra sa, a murit otrăvit prin mâncare pe 1 Ianuarie 1971.

Pe 23 Aprilie 2002 este declarat Sfânt.

Sfântul nu se temea nici de diavoli, nici de oamenii răi. El suferea alături de toți cei necăjiți și i-a ajutat, chiar și după moarte, prin Moaștele sale.

ACATISTUL SFÂNTULUI AMFILOHIE DE LA POCEAEV

Și tot în această zi, îi pomenim pe Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia ATANASIA (Lepeshkina) († 1931), Stareţa Mănăstirii Smolensk, de lângă Moscova, PETRU (Popov) (n. 1895-† a murit pe 12 Mai 1937, în lagărul de muncă silnică Oryol-Rozovsky, din Regiunea Kemerovo, unde ispăşea o sentinţă de 3 ani), Preotul şi Sfânta Nouă Muceniţă Evdokia (Martishkina) (n. 1880-† a murit pe 12 Mai 1938, într-un lagăr de muncă silnică din Regiunea Ryazan, unde ispăşea o sentinţă de 10 ani), care au pătimit în timpul regimului comunist.

Sfântul Sfinţit Nou Mucenic Petru (Popov), Preotul

Sfânta Nouă Muceniţă Evdokia (Martishkina)

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !

Surse bibliografice:

1. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/db/V%C3%A8rrinne_%C3%A9glyise_d%C3%A9_Saint_Thomas_J%C3%A8rri_33.jpg ;
2. https://sfinteleicoane.ro/402-thickbox_default/sfantul-ierarh-epifanie-sfantul-ierarh-gherman.jpg ;
3. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2c/Epiphanius-Kosovo.jpg ;
4. https://str.crestin-ortodox.ro/foto/1520/151947_sf-gherman.jpg ;
5. https://www.pelerinaj.ro/wp-content/uploads/2017/12/calendar-ortodox-12.05.2018.jpg;
6. https://en.wikipedia.org/wiki/May_12_(Eastern_Orthodox_liturgics) ;
7. https://img.over-blog-kiwi.com/0/83/13/36/20140515/ob_6ff6d9_dositeeablogspotcomsfiovsiamfilohiepoc.jpg ;
8. https://chirho88888888.files.wordpress.com/2020/05/1732d-p7060002.jpg ;
9. https://ziarullumina.ro/thumbs/gallery/2014/07/06/mucenicia-sfantului-ioan-valahul-78114.jpg ;
10. https://ro.orthodoxwiki.org/Gherman_I_al_Constantinopolului ;
11. https://en.wikipedia.org/wiki/Germanus_I_of_Constantinople ;
12. https://basilica.ro/12-j-%E2%80%A0-sf-mc-ioan-valahul-sf-ier-epifanie-arhiepiscopul-ciprului-si-gherman-patriarhul-constantinopolului/ ;
13. http://www.christopherklitou.com/12_may_germanus.jpg;
14. https://ro.wikipedia.org/wiki/Gherman_al_Constantinopolului ;
15. https://ro.orthodoxwiki.org/Epifanie_de_Salamina ;
16. https://en.wikipedia.org/wiki/Philip_of_Agira ;
17. https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-amfilohie-la-poceaev-99558.html ;
18. https://it.wikipedia.org/wiki/Filippo_di_Agira ;
19. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sfantul-ioan-valahul-noul-mucenic-al-domnului-112026.html ;
20. https://www.imoph.org/pdfs/IconologicalSynaxarion/05-May/12MayEng.pdf ;
21. https://en.wikipedia.org/wiki/Pancras_of_Rome ;
22. „Sfântul Amfilohie de la Poceaev, Viața și Minunile”, Editura Sophia, București, 2005;
23. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/6006/p1du5k52ra15091bkpq9k1oo174l3.jpg ;
24. https://ro.wikipedia.org/wiki/Pancra%C8%9Biu ;
25. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/4045/p1du5jdhtgqce1ldl18mq1o8319ng3.jpg ;
26. https://en.wikipedia.org/wiki/Rictrude ;
27. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/3849/p1ajgqk0p7k5lom1sab12qd10ps9.jpg ;
28. https://www.crkvenikalendar.com/kalendar_new/det_kal_imgs/363-01.jpg ;
29. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/3849/p1bl02onavink1ed51u8f6odq83.jpg ;
30. https://fr.wikipedia.org/wiki/Rictrude_de_Marchiennes ;
31. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/2762/p1ajgq09jc1dhv14o513on14vah503.png ;
32. https://ro.orthodoxwiki.org/Amfilohie_de_la_Poceaev ;
33. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/3605/p190oqjgek2fgqd0q341blnm6j3.jpg ;
34. https://en.wikipedia.org/wiki/%C3%86thelhard ;
35. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/3605/p190oqjgelnda1f1dacbvp31r6n4.jpg ;
36. https://str.crestin-ortodox.ro/foto/996/99558_sfantul-amfilohie_de_la_poceaev.jpg ;
37. https://www.crkvenikalendar.com/kalendar_new/det_kal_imgs/362-01.jpg ;
38. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/3494/p1b9kncsb516tbt5r153f159v13v93.jpg ;
39. https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/2012/05/12/12-mai-sf-cuv-epifanie-episcopul-ciprului-sf-gherman-patriarhul-constantinopolului-sf-mc-pancras-proloagele-de-la-ohrida/ ;
40. https://azbyka.ru/days/assets/img/saints/3494/p1b9kncsb51kbia01g2mnbl1a9s5.jpg ;
41. https://chirho88888888.wordpress.com/2019/09/12/sfintii-zilei-12/;
42. http://www.sihastriaputnei.ro/sites/default/files/attachments/2016/06/sinaxar_mai.pdf