SFINŢII ZILEI

În luna Ianuarie, în ziua a nouăsprezecea, îi pomenim pe Sfinții Cuvioși MACARIE cel Mare (n. 300, Ptinabar, Egipt-† 390) sau Egipteanul, scriitor filocalic și MACARIE Alexandrinul, preot și nevoitor la Kellia în Egipt (n. 293-† 393).

Sfântul Macarie cel Mare, numit şi Egipteanul, s-a născut în jurul anului 300 în Egipt, în localitatea Ptinapar, din părinţi creştini şi, din fragedă vârstă, s-a nevoit la deprinderea Credinţei şi a faptelor bune, ajungând locaş Dumnezeiescului Duh.

În tinerețe, când părinții săi au stăruit să se căsătorească, Macarie s-a retras în pustie și s-a rugat Mântuitorului Hristos, Mirele Bisericii, să îl călăuzească pe Calea cea bineplăcută Lui. În acest răstimp de post și rugăciune, a avut o vedenie.

Un Heruvim înaripat l-a luat de mână și l-a urcat pe vârful unui munte, arătându-i întreaga pustie, de la răsărit la apus, și zicându-i: ,,Dumnezeu ți-a dat ție și fiilor tăi duhovniceşti drept moștenire această pustie!”

La scurt timp după aceasta, Sfântul Macarie, după moartea neașteptată a logodnicei şi a părinţilor săi, şi-a împărţit săracilor moştenirea. Apoi, aflând un monah bătrân, venit la Biserica din sat pentru primirea Sfintei Împărtăşanii, Macarie s-a făcut ucenicul lui şi, clădindu-şi chilie în pustie, s-a făcut monah, vieţuind în rugăciune, în înfrânare şi în lucrul mâinilor, după obiceiul monahilor. Dar, venind cei din sat, l-au făcut preot fără voia lui, deşi era încă tânăr. Atunci Macarie a început o viaţă şi mai aspră.

El venea la slujbă în sat, iar în cealaltă vreme se liniştea în pustie. Însă mulţi cercetându-l acolo în pustie, iar el simţindu-şi sufletul în primejdie, şi-a săpat singur, departe de chilie, o peşteră, unde rămânea îndelung în linişte, fără să-l mai tulbure nimeni.

Iar pentru mâncarea şi băutura lui, este de prisos a scrie, că trupul şi obrazul său mărturiseau despre covârşirea postului şi a ajunărilor. Dar pacea lui n-a rămas multă vreme netulburată.

Că, din uneltirea diavolului, a fost învinuit pe nedrept de necinstirea unei fecioare, pentru care Macarie a fost batjocorit de tot satul şi a fost bătut până aproape să moară. Dar fata, fiind însărcinată şi neputând să nască, a mărturisit pe adevăratul vinovat. Atunci, auzind Macarie că vor să vină să-l laude pentru răbdarea şi umilinţa lui, a fugit în pustiul Schitului (Sketis).

Şi, nevoindu-se acolo mulţi ani, tânărul Macarie s-a dus la Marele Antonie pe care dorea să-l vadă şi, primit fiind cu dragoste, Macarie i-a devenit ucenic apropiat. Şi a fost povăţuit de Cuviosul Antonie, care i-a dăruit la moarte toiagul său, drept moştenire, povățuind cetele de călugări din pustie, care s-au adunat în jurul său.

Deci, către vârsta de 40 de ani, fericitul Macarie a primit de la Dumnezeu darul tămăduirii şi al Proorociei şi s-a făcut îndrumător celor din Schit. Şi multă lume venind la el, cerea ajutorul şi învăţăturile lui cele luminate de Duhul Sfânt. Şi le dădea fericitul Macarie învăţături scurte despre rugăciune, răbdare, omorârea patimilor şi bunătate, iar alţii îl căutau pentru tămăduiri şi binecuvântare.

În anul 360, Cuviosul Macarie a întemeiat Mânăstirea care îi poartă numele, în pustia Nitriei, cu viață monahală neîntreruptă până astăzi. Şi, din milă de oameni, a pus de s-a zidit, în pustie, o casă de oaspeţi pentru străini şi bolnavi. Şi a proorocit fratelui pus să slujească acolo, urgia Domnului, pentru iubirea lui de argint, că, luând fratele bani până şi de la cei săraci, ascundea arginţii şi nu se pocăia, lucru pentru care s-a umplut de lepră. Şi l-a vindecat de boală stareţul şi, certându-l, i-a tămăduit şi patima sufletească.

Deci, a început Dumnezeu a lucra prin fericitul Macarie, până şi învieri din morţi, spre mântuirea şi folosul oamenilor. Că venind la el un eretic, stăpânit de diavolul mândriei, zicea că Mântuitorul n-a luat trup omenesc şi că nu va fi o înviere a morţilor. Şi trăsese la răzvrătirea lui peste 500 de suflete, că ereticul era şi vrăjitor.

Iar cu rugăciunea sa, fericitul Macarie a înviat un mort, care a mai trăit 3 ani, spre adeverirea învierii şi întoarcerea atâtor suflete. Şi încă şi pe alţi 2 morţi i-a făcut de au grăit din morminte, scăpând, astfel, pe cei din neamul lor de vânzare în robie şi de năpastă.

Umblând el odată prin pustie, i s-a întâmplat că a aflat o căpăţână de om uscată, zăcând pe pământ. Şi, întorcând-o cu toiagul, a auzit glas din ea că este a unui slujitor la idoli; şi i-a spus lui că cei din iad, neputând să se vadă faţă către faţă, fiind cu totul cuprinşi de foc, ori de câte ori Macarie se roagă pentru ei, atunci pot şi ei să se vadă puţin, unul pe altul şi aceasta este pentru ei o uşurare.

Cuviosul Macarie cel Mare a fost apreciat mult de contemporani, ca un monah desăvârşit, care a trecut de treapta practică a luptei cu patimile, şi a ajuns la contemplaţie. Ucenicii îl numeau: vasul alegerii, bătrânul egiptean, fericitul Macarie, sau: sfântul şi foarte practicul nostru învăţător şi marele învăţător şi dascăl.

El se distingea prin înţelepciunea cu care recomanda o asceză moderată, ca şi prin darul discernământului sau al deosebirii duhurilor, povăţuind cu multă dragoste comunitatea monahală de la Schit (Sketis).

Paladie spune că Macarie se afla permanent într-o stare de uimire sau extaz, mintea lui fiind mereu la Dumnezeu, nu la lucrurile acestei lumi. Pentru smerenia şi blândeţea sa era numit un dumnezeu pe pământ. Macarie era un desăvârşit învăţător în ceea ce priveşte rugăciunea. El arăta că nemânierea este o condiţie a sporirii în rugăciune. Tot el recomanda rugăciunea scurtă, dar deasă, care s-a numit mai târziu rugăciunea minţii.

Deci, fiind împodobit cu daruri şi cu fapte Dumnezeieşti, ne-a lăsat fericitul Macarie şi o carte cu 50 de cuvântări, de foarte mare folos duhovnicesc, precum şi o scrisoare către călugării tineri, cu tot felul de sfaturi.

A trecut la cele veşnice în anul 390, după 90 de ani de osteneli pentru Domnul Iisus Hristos, fiind pomenit de Biserica Ortodoxă la 19 Ianuarie. Moaştele sale se găsesc acum în Mânăstirea coptă din Egipt, care-i poartă numele (Deir Abu Maqar).

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS MACARIE EGIPTEANUL

Macarie Alexandrinul este un călugăr egiptean din secolul al IV-lea, unul din Părinții primei generații a părinților pustiei. Este cunoscut în principal din Patericul egiptean și din Istoria lausiacă a lui Paladie, unde este numit Macarie Alexandrinul sau „Citadinul” sau „Orășanul”, pentru a-l diferenția de un alt Macarie important din aceeași epocă, cuviosul Macarie cel Mare, zis „Egipteanul”.

Macarie Alexandrinul s-a născut la anul 293. A fost în tinerețe cofetar la Alexandria. La vârsta de 40 de ani, în anul 333 primește Botezul și se decide să devină călugăr în deșertul Egiptului. Merge la Antonie cel Mare, care îl tunde în monahism.

După câțiva ani merge la Schetia și la Nitria. Ca și alți părinți din prima generație a Părinților pustiei, Macarie Alexandrinul avea mai multe chilii, 4, în locuri diferite din deșertul Egiptului: una la Nitria, una la Kellia („Chiliile”), una la Schetia și o alta « la sud-vest » („în Libia”, zice Paladie). Chiliile acestea erau diferite: „Unele din ele erau fără ferestre. În ele se spunea că ședea în postul mare în întuneric. Iar alta era mai îngustă, încât nu putea să-și întindă picioarele. Și iarăși, alta mai largă, în care se întâlnea cu cei care îl vizitau.”

A fost unul din primii călugări de la Nitria hirotonit preot. Când l-a vizitat Paladie, în ultimii ani ai vieții, era preot al „Chiliilor”.

Zelul lui de convertit târziu îl împingea să egaleze și să depășească toate ostenelile călugărești cunoscute în acele timpuri. Astfel, auzind că monahii de la Tabenisi (chinovia Sfântului Pahomie cel Mare) nu mâncau nimic gătit în timpul postului mare, a petrecut 7 ani mâncând doar legume crude și boabe de linte muiate în apă. Paladie al Elenopolisului, povestește în Istoria lausiacă că ani mai târziu, când începuse deja să îmbătrânească, acest Macarie s-a dus incognito la Tabenisi, pe când încă mai trăia Sfântul Pahomie și a practicat o asemenea asceză încât ceilalți frați au spus starețului „de unde ni l-ai adus pe acest om fără trup spre judecarea noastră?”; în această situație Pahomie l-a rugat pe Macarie să plece la ale sale, ca să nu se descurajeze frații de la Tabenisi peste măsură. Macarie Alexandrinul a trăit 60 de ani în pustie și a trecut la Domnul cu pace în anul 393, la venerabila vârstă de 100 de ani.

Troparul Sfântului Cuvios Macarie Alexandrinul (Glasul 1) :

Locuitor pustiului, Înger în trup şi de Minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Macarie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu Credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere! Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine! Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Condacul Sfântului Cuvios Macarie Alexandrinul (Glasul al 4-lea) :

În casa înfrânării Domnul te-a aşezat, cu adevărat, ca pe o stea nerătăcitoare, luminând marginile, părinte al părinţilor, Sfinte Macarie, Preacuvioase.

Tot în această zi, o pomenim pe Sfânta Muceniță EUFRASIA din Nicomidia, care s-a săvârşit prin sabie († 303).

Sfânta Muceniță Eufrasia a trăit în Nicomidia (Bitinia, Asia Mică) în vremea împăratului Maximian Galeriu (305-314). Nu a vrut să jertfească idolilor și a fost supusă la chinuri. Și din cauză că nu s-a reușit să fie determinată a sluji idolilor a fost dată unui bărbat pentru a o batjocori.

Ea l-a amăgit pe acesta zicându-i că, dacă nu o va necinsti, îi va da o plantă care îl va feri de loviturile săbiilor vrăjmașilor. Pentru a se convinge i-a spus să încerce eficacitatea plantei pe gâtul ei. Bărbatul a ascultat de spusele ei și a lovit-o cu sabia. Astfel, Sfânta Eufrasia și-a păstrat neîntinată curăția, încredințându-și sufletul Mirelui Hristos.

Tot în această zi, pomenim aducerea Moaştelor Sfântului Ierarh GRIGORIE TEOLOGUL († 389) în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol în anul 950.

Tot în această zi, pomenimaducerea aminte a Minunii din Niceea, când Sfântul Ierarh Vasile cel Mare a deschis prin rugăciune uşile Bisericii şi a încredințat-o ortodocşilor.

Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Cuvios Mărturisitor MELETIE Valisiotul din Muntele Galisiului († 1283).

Tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Ierarh ARSENIE, Arhiepiscopul Cherchirei în Corfu, care în pace s-a săvârşit († 959).

Sfântul Arsenie s-a născut în Constantinopol, ca evreu. A devenit creştin şi primul Episcop al Insulei Corfu. El a alcătuit Slujba Sfântului Maslu în forma în care o avem şi astăzi. El a trecut la Domnul în anul 959 d. Hr., iar Sfintele sale Moaşte se află în Biserica Catedralei din Insula Corfu. Sfântul Arsenie este unul din Sfinţii Ocrotitori ai Insulei Corfu, împreună cu Sfântul Spiridon.

Și tot în această zi, îl pomenim pe Sfântul Ierarh MARCU EUGENICUL, Mitropolitul Efesului şi singurul luptător, apărător, păzitor şi Mărturisitor al Ortodoxei la sinodul unionist de la Ferrara-Florența († 1444).

Marcu al Efesului (născut sub numele de Manuel Evghenikos) (n. 1392, Constantinopol-† 23 Iunie 1444, Constantinopol) a fost un teolog isihast de la sfârșitul perioadei paleologe a Imperiului Bizantin, care a devenit faimos pentru apărarea Ortodoxiei la Conciliul de la Ferrara-Florența (1438-1439) în fața încercărilor de conciliere dogmatică efectuate de împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul și de papa Eugen al IV-lea. A fost călugăr la Constantinopol, un prolific imnograf și un adept devotat al învățăturilor Sfântului Grigorie Palama. În calitate de teolog erudit Marcu a fost implicat în pregătirile Conciliului de la Ferrara-Florența, iar ca Mitropolit de Efes și delegat al patriarhului Alexandriei a fost unul dintre cei mai importanți participanți la acel sinod. El a susținut că Biserica Romano-Catolică a cauzat Marea Schismă din 1054 prin promovarea ereziei atunci când a introdus adaosul filioque în Crezul niceo-constantinopolitan. Marcu a criticat, de asemenea, pretenția papei de a se considera drept conducător al Bisericii universale. El a fost singurul Episcop răsăritean care a refuzat să semneze acordul încheiat între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică. După ce a părăsit lucrările sinodului, pe care le-a socotit o cauză pierdută, Marcu a devenit conducătorul opoziției ortodoxe față de Unirea de la Florența, consolidându-și astfel reputația de Apărător al Ortodoxiei și Stâlp al Bisericii.

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH MARCU MĂRTURISITORUL, MITROPOLITUL EFESULUI

**Sfântul Ierarh MARCU EUGENICUL, Mitropolitul Efesului**
**şi Sfântul Cuvios Macarie cel Mare**

Tot în această zi, îi pomenim pe :

Sfinții Mucenici PAUL, GERONTIE, IANUARIE, SATURNIN, SACCESSUS, IULIUS, CATIUS, PIUS, GERMANUS, QUINCTUS, TERTULIUS, TIBERITAN, MAIOL, VICTORIAN, HONORIU, FORTUNAT, LUCIUS, MARCIS, PUBLIUS, FELIX, GAIA, VITAL, CASIAN, SECUND, VICTOR, PRIMUS, SPANIOL, CACINAN, LUCIUS, SATURNIN, FLORIDA, CALIST, MELONDION, împreună cu alți aproximativ600, martirizați în Numidia, în nordul Africii ;

Sfântul Ierarh FIRMIN, al 3-lea Episcop de Gevaudan (Franţa) ;

Sfântul Mucenic PONTIAN, din Spoleto, Italia, martirizat în timpul domniei lui Mar Aureliu († 169) ;

Sfânta Muceniță MESSALINA, fecioara, din Foligno(Italia), ucenica Sfantului Ierarh Feliciande Foligno; după ce l-a vizitat pe acesta în închisoare, a fost denunțată că este creștină și ucisă, în vremea persecuției lui Deciu († 251) ;

Sfinții Mucenici MARIUS, soţia sa, MARTA şi fiii lor, AUDIFAX şi AVACUM, care au pătimit pe Via Cornelia din Roma în vremea împăratului Claudiu al II-lea Gotul (n. Secolul al III-lea, Persia-† 270, Nymphae Catabassi, lângă Roma, Italia) ;

Sfântul Ierarh AMONIE, Episcop de Tortona-Piemonte, Italia ;

Sfinții Mucenici CLAUDIU și PAVEL ;

Sfântul Ierarh TEODOT, Episcop de Cirene († cca. 307-323) ;

Sfântul Ierarh BASSANO, Episcop de Lodi, Italia († secolul al IV-lea) ;

Sfântul Ierarh MACARIE, Episcop de Ierissos, din Peninsula Chalkidiki († cca. 395-408)

Sfântul Ierarh VASIAN, Episcop de Lodi, Italia, mult prețuit de Sfântul Ambrozie al Mediolanului (n. 319, Siracusa, Italia-† 8 Februarie 409, Lodi, Italia) ; este Sfântul Ocrotitor al localităţilor Bassano del Grappa, Gradella di Pandino, Lavagna di Comazzo, San Bassano, Lodi şi Pizzighettone din Italia ;

Sfântul Ierarh CONTEST, Episcop de Bayeux (Franţa), mai apoi, retras în singurătate, în semn de protest faţă de imoralitatea credincioșilor săi († 513)

Sfântul Cuvios ANTONIE, Stilitul, pustnic la Martqopi în Georgia, fondatorul monahismului în Georgia († secolul al VI-lea) ;

Sfântul Cuvios COSMA, de la Mânăstirea Sfântul Ioan Gură de Aur, din Koutsovendis, Cipru ;

Sfântul Ierarh BREWARD, Episcop de Cornwall şi Insulele Canalului în Marea Britanie († secolul al VI-lea) ;

Sfântul LOMER, păstor de oi, apoi preot și pustnic, ctitorul şi Stareţul Mânăstirii Corbionde lângă Chartres(Franţa) († 593) ;

Sfântul Ierarh CATELIE, Episcop de Campania, Italia († 617) ;

Sfântul Ierarh NATHALAN, provenit dintr-o familie bogată de scoțieni, a devenit pustnic și a trăit din cultivarea pământului, mai târziu ajungând Episcop de Tullicht (Scoţia) († 678) ;

Sfântul Ierarh REMI, Episcop de Rouen, Franţa (n. 727-† 771)

Sfântul Mucenic ANTONIE Rawah, Coraisitul, Egipt († 797) ;

Sfântul Sfințit Mucenic ARCONTIUS, Episcop de Viviers (Franţa), ucis pentru că a apărat drepturile Bisericii († secolul al VIII-lea) ;

Sfântul Ierarh CATELUS, Episcop de Castellamare-di-Stabia (Italia) († secolul al IX-lea) ;

Sfinții Cuvioși MACARIE, Postitorul și MACARIE, Diaconul de la Pecerska († secolele al XII-lea și al XIV-lea)

Sfântul Cuvios TEODOR, Nebun-pentru-Hristos, din Novgorod, Rusia († 1392)

**Sfântul Cuvios TEODOR, cel Nebun-pentru-Hristos**

Înainte de a muri acest Teodor alerga în susul şi în josul drumurilor strigînd: „Rămâneţi cu bine, căci plec la mari depărtări!” El a adormit la anul 1392 d. Hr.

Sfântul Cuvios MACARIE, Romanul, din Novgorod, Rusia († 1550)

Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: PETRU (Skipetrov), Protoiereul (n. Mai 1863-† 19 Ianuarie 1918)şi NICOLAE (Vostorgov), Preotul (n. 8 Noiembrie 1875-† a murit în spitalul Insulei Solovetsky , lagărul de muncă forţată, pe 19 Ianuarie 1930) şi binecredinciosul creştin TEODOR (Gusev) (n. 9 Aprilie 1874-† a murit pe 19 Ianuarie 1940 în lagărul de muncă forţată Yugvostoklag), care au pătimit în timpul regimului comunist.